Zbor de fluture

     Titlul de astazi ascunde vise si sperante, dar si tristele. De ce? Pentru ca la fel de fragil precum un zbor de fluture este si viata umana. Nu stiu de ce mi-a venit in minte asta acum - poate pentru ca saptamana ce a trecut am avut ocazia sa citesc despre persoane extraordinare care nu mai sunt printre noi si invariabil gandul mi-a fugit la bunicul.

    Dar un zbor de fluture inseamna si frumusete, inocenta si vis. Inglobeaza o eleganta si o puritate pe care numai natura putea sa o creeze, cu o finete imposibil de egalat de mana umana. Am adorat intotdeauna fluturii, asa cum ador florile - mi-e imposibil sa nu ma simt copil, sa nu visez si sa urmez miscarea fina a petalelor sau zborul lin si liber. 

    Stiu ca nu am mai postat de mult si am multe de recuperat, foarte multe sa va spun si sa va arat. Si tot o comanda speciala a venit sa ceara sa ii fie spusa povestea. S-a strecurat tiptil pe langa mine si mi-a soptit sa nu uit ce mult inseamna pentru mine fiecare lucrusor ce-mi paraseste masa de lucru. Cum caut informatii, incerc sa gasesc solutii, incerc variante pe care apoi sfarsesc prin a le arunca, dar, in final, din toate acestea iese un Pheonix care imi doresc sa fie purtat cu drag de cea la care va ajunge.

    Fluturasul acesta adora sa se aseze pe hainele celor de care prinde drag si sa ramana acolo sa fie admirat:





Se poate realiza in orice culori doriti. Pret: 35 RON

Inceputuri si sfarsituri

     Sau poate invers? Nu sunt pesimista din fire, dimpotriva chiar - sunt optimista convinsa, chiar daca uneori stresul ma intoarce pe dos. Ordinea din titlu e aleatoare. Banuiesc ca va dati seama la ce ma refer. De cand am postat ultima data s-au terminat si au inceput multe - a trecut sfarsitul lumii, a fost Craciunul, s-a terminat anul.

     Dar nu sfarsitul e important. Desi copilul din mine regreta ca s-au terminat sarbatorile, ca s-a terminat “vacanta”, viata m-a invatat ca important este sa pretuim fiecare moment. Pentru mine aceste sarbatori au fost mai incarcate emotional decat altele. Si aici au fost multe inceputuri, multe prime dati sau printre primele dati. A fost primul Craciun de cand nu mai locuiesc cu parintii, a fost probabil a doua oara de cand imi amintesc cand nu am petrecut Craciunul la tara, la bunici, si desi bunica a fost cu noi, alte rude si prieteni au lipsit, a fost al doilea Craciun fara bunicul meu si parca l-am resimtit mai mult decat anul trecut. Lucrurile evolueaza, se schimba, si nu e un lucru rau, insa e greu sa fii logic in perioada asta. Mie una mi-a fost. Pe langa asta insa, au fost sarbatori pline, cu vizite reciproce ale familiei, cu vizite la prieteni, mult joc si un Revelion cu multe jocuri. Prefer jocurile pentru socializare in locul statului pe canapea cu un pahar de vin/bere/suc in mana si discutii simple.

     Bineinteles ca printre toate acestea si-a facut loc si CreativeSEA, s-au ascuns prin casa cateva pisicute care au plecat apoi catre noi stapani, am admirat zborul unui fluturas inventiv si nazdravan, am ars regrete si amintiri neplacute, si am impletit vise si sperante cu razele soarelui de iarna, frumos dar rece. 

     Si acum vine momentul cand toata lumea face planuri, liste si promisiuni. Poate sunt doar eu mai ciudata, dar cand scriu dorintele pe hartie, isi pierd magia, isi pierd misticismul si frumosul, parca cineva le taie aripile si inceteaza a mai fi dorinte, devin randuri pe o hartie, devin o obligatie ce treabuie indeplinite. Nu, dorintele trebuie sa ramana intr-un coltisor de suflet, sa rasara din cand in cand si sa ne dea un imbold sa le implinim. Lucrurile pe care ni le propunem sau vrem sa le realizam - asta e altceva - acelea trebuie scrise (eu cel putin asa simt), trebuie sa devina tangibile, sa le avem in fata sa le amintim intotdeauna. Dar nu trebuie sa fie liste pe tot anul, nu trebuie sa fie pentru la vara sau pentru luna viitoare, pot fi pentru maine sau saptamana viitoare - de ce sa avem liste pentru tot anul? In acest fel nu vom face decat sa amanam, pentru e timp destul, nu? Nu-mi place sa fac planuri si nu voi face, dar voi continua sa-mi scriu toate ideile, tot ce vreau sa fac. Ironic insa, am nevoie sa scriu ce vreau sa realizez, am nevoie de liste cu lucrurile pe care vreau sau trebuie sa le duc la indeplinire intr-o zi sau o saptamana. Sunt atatea, incat este usor sa se piarda in labirintul dorintelor. Prin aceste liste simt ca pot atrage timpul, uneori dusman, sa-mi fie cu adevarat prieten.

     Dupa cum spuneam, nu m-am putut departa de handmade, astfel ca am lucrat cateva comenzi si cadouri, printre care 2 fulgisori (unul pentru un schimb de decoratiuni de Craciun, pe care nu am apucat sa-l fotografiez eu, ci doar recipientul si unul cadou pentru mama):