Perechi de vise

De curand, o prietena de pe Facebook a share-uit un articol care a dat voce unor idei ce imi dadeau tarcoale de mult, dar le ascundeam, simtindu-ma parca vinovata de existenta lor: nu exista dragoste scrisa in stele, dragoste (sau orice altceva) pentru ca asa trebuia sa fie. Iubirea, ca orice relatie (si multe altele in viata) este o combinatie de coincidente bune, de lungimi de unda care sa se intrepatrunda putin si de munca si incercari continue. Desi am langa mine un sot extraordinar, o familie fara cusur si prieteni mai presus de cuvinte, nu am simtit niciodata ca lucrurile sunt asa pentru ca era scris in stele. Poate sunt o fire prea pragmatica (ciudat pentru cineva care cica are tangente cu arta, nu?), dar, desi este o distragere draguta de la imprevizibilitatea vietii, nu cred in horoscopul. Si cred cu tarie ca trebuie sa fim recunoscatori pentru oamenii dragi din jurul nostru si sa nu consideram ca "asa e normal". Relatiile de 2, 10 sau 50 de ani, se datoreaza celor doi oameni care si-au cladit o viata impreuna si care nu au incetat sa lupte pentru ea, nu stelelor sau destinului.

Sunt sigura ca va intrebati totusi ce legatura are polologhia de mai sus cu lucrusoarele handmade? Nu chiar asa de multa: anul trecut, pe cand pregateam nunta mea handmade, am facut si 2 seturi de pahare se sampanie pentru miri si nasi. Iar iarna aceasta am reusit in sfarsit sa-mi gasesc timp pentru a termina si ultimele 2 pahare (dintr-un set de 6), pentru dragii mei parinti. Si in timp ce pictam, nu am putut sa nu ma gandesc la oamenii carora le sunt destinate, la cele 3 relatii diferite, dar perfecte in felul lor.

Pentru noi am ales, bineinteles, biciclete. Desi am incercat un efect care nu mi-a iesit, si au trebuit sa-mi sara in ajutor Sabina si restul domnisoarelor de onoare cu sfaturi, iar draga de Andreea a venit in miez de noapte sa vada ce nu merge, in final au iesit destul de bine. Ca mica paranteza draguta, degrade-ul bleu i-a facut pe multi sa ne intrebe ce sapanie speciala aveam noi de era albastra :D .

Pentru nasi am ales niste dragoni tribali, (nu zicem de ce :P). Desi as fi vrut sa pictez un design propriu, nu am reusit sa ma adun destul, asa ca am adoptat unul gasit aici: http://satanicseagull.deviantart.com/art/Vector-Dragon-207614994 .

In final, pentru doi parinti iubitori de munte, am ales flori de colt delicate (de data asta desenate de mine :D ):

Si ca sa raman in sfera iubirii, va mai zic ca relatia mea cu vopselele de ceramica/sticla nu se poate descrie decat ca “love-hate relationship”. Mai avem de lupta nitel, dar promit sa revin cu lucrari din ce in ce mai frumoase :) .

Mici amintiri

Ce sunt marturiile am aflat abia acum 2-3 ani, cand am intalnit termenul cel mai probabil prin domeniul handmade romanesc. Un obicei pe care eu il banuiesc importat, ele sunt practic un mic semn de multumire pentru invitatii prezenti la o nunta, botez sau alt fel de petrecere. Mi-a placut mult ideea si am vrut s-o adopt pentru nunta mea, dar stiam ca nu vreau sa intru in hora fara sens a marturiilor de duzina fara scop sau semnificatie, care ajung pe fundul unei cutii sau chiar aruncate la putin timp dupa eveniment. Mi-am dorit inca de la bun inceput sa daruiesc oamenilor dragi un lucru util, pe care sa-l pastreze cu placere. Ideea unei marturii gustoase (prajiturele sau un borcanel cu gem sau dulceata de casa) era draguta, insa nu putea ramane ca amintire mult timp, un breloc este util, insa nu toti folosesc, iar magnetii de frigider nu sunt agreeati de toata lumea.

Am decis sa mergem pe varianta unor suporti de fotografii, inspirati fiind de minunatiile facute de talentata Nico, printre care vazusem ceva similar. Oricine are o fotografie care ii este draga sau poate vrea sa isi tina o lista la indemana. Dar ce anume sa fac si din ce material? Din pacate, a trebuit sa elimin rapid varianta de a crea ceva din Fimo, materialul folosit de Nico, din cauza lipsei de timp, iar sarma era si ea migaloasa. Tot invartind idei, am gasit inspiratie la alta persoana draga si extrem de talentata, Andreea, care, printre altele, a pictat forme decupate din MDF folosind tehnologia laser. A fost foarte draguta si mi-a recomandat un atelier de taiere, iar Marius, sotul ei, m-a ajutat cu sfaturi pentru a realiza modelele pentru taiat, dupa ce mi-am prins putin urechile in diverse programe vectoriale. Astfel ca, dupa ce am taiat o varianta din balsa(pe care o aveam la indemana) pentru a ma asigura ca modelul gandit de mine este realizabil, am trimis la taiat, iar in 2-3 zile ma jucam ca un copil cu gramada de bicicletute.

Dupa ce am slefuit toate modelele cu un smirghel auto de 400mg (nu trebuia sa fie auto, eu pe asta il foloseam pentru Fimo, asa ca aveam Ia indemana), cand a venit momentul pentru pictat, mi-a sarit in ajutor Sabina. Astfel, intr-o sambata dupa amiaza am intins pe masa toate nuantele de acrilic verde, albastru si galben, precum si alb si negru, pe care le-am gasit, mai multe feluri de pensule, dar si cateva instrumente auxiliare pentru a adauga textura: burete, roller si o periuta de dinti veche. Si am inceput sa nejucam cu diverse idei, in timp ce povesteam vrute si nevrute. Mi-a facut placere sa lucrez la toate Iucrusoarele handmade facute pentru nunta, dar marturiile clar au fost preferatele mele.

Dar cum dupa o etapa placuta trebuie sa vina si ceva mai laborios, a trebuit sa fac suportul propriu zis, sa lacuiesc bicicletutele si sa asamblez totul. Si fiindca unele nu vroiau defel sa stea in pozitie verticala si datorita efectului de domino, reuseau sa darame multe altele, a trebuit sa gasesc o solutie pentru a le sprijini. Tot uitandu-ma prin camera mi-a picat privirea pe nite bucati de polistiren pe care le foloseam pentru a fixa piesele de quilling si tatting. Le-am taiat deci in felii subtiri si Ie-am pus intre randurile de biciclete.

Ultimul pas a fost sa punem un mesaj de multumire in spatiul pentru fotografie. Parintii mei insa au avut ideea sa punem chiar o fotografie de la sedinta foto de logodna si sa scriem mesajul pe spate. Eu am ales fotografiile (mi-a fost greu sa aleg una, asa ca am ales vreo 6 :D ) si am facut compozitia cu mesajul, la dimensiunile necesare, iar tata s-a ocupat de printat si taiat (pozele erau cate 2 intr-un format 10x15 fiindca asa ni s-a parut dimensiunea mai potrivita).

In final, a fost ceva mai multa munca decat ma asteptam, si plictisitoare si placuta, pe alocuri usoara, pe alocuri grea si cu probleme, insa cu siguranta rezultatul final a meritat cu varf si indesat. Spre marea mea incantare, invitatilor le-au placut foarte mult, astfel ca au disparut si cele in plus(pentru invitatii care nu au mai venit). Ba chiar una din fetele dela restaurant, in timp ce strangeau mesele si noi ne pregateam de plecare, a venit si m-a intrebat daca a mai ramas vreuna, ca Ie admirase toata seara. A noastra nu mai stiu unde disparuse, asa ca parintii mei au dat-o pe a Ior (stiam ca mai ramasese una in plus acasa pe care le-o pot da).

Fotografie facuta de Ciprian Dumitrescu

Doua roti si multe spite

     Adica doi oameni si multi prieteni, multe suflete frumoase care ne-au ajutat si ne-au fost alaturi nu numai intr-o zi speciala, ci in multe momente frumoase din anii ce au trecut. E trist ca e nevoie de o anumita ocazie sa ne amintim ce importanti sunt oamenii de langa noi, dar, pana la urma, e bine cand ajungem sa ne amintim. Si este extraordinara bucuria simpla si pura pe care o redobandim, fara a sti macar ca am pierdut-o.

   
     Ultima data v-am spus povestea invitatiilor de la nunta mea si a jumatatii mele. Odata invitatiile gata, ne-am apucat si de restul papetariilor: locuri de masa, meniuri si numar de masa. Si pentru ca tot eu am fost capul rautatilor, tot handmade au fost si cu aceiasi tematica. Si aceleasi culori, bineinteles ;) . Si iar s-au gasit oameni sa ne sara in ajutor.

(Sa va spun un secret: Placecard-urile invitatilor au pastrat tematica de pe invitatii, cu fluturasii veseli, insa noi trebuia sa integram cumva si codatele in tema nuntii, nu? )

Invitatie la un nou inceput

     Eii, dragii mei, ati crezut ca v-am parasit, asa-i? Nicidecum, ba chiar mi-a fost un dor cum nu va pot explica. Insa 2014 a fost pentru mine (cel putin pana acum) un an nebun, un an plin de lucruri frumoase, un an cu oameni dragi si cu amintiri cat pentru o viata.

     Cum poate v-am povestit, anul aceasta cica am devenit doamna seriosa (ei, de unde atata? :P ), adica m-am casatorit :D . De cum am primit propunerea (bine, de fapt de cand m-am trezit din soc :D ), s-au conturat doua idei: tema trebuia sa fie bicicleta si trebuia sa fie o nunta (pe cat posibil) handmade. Cum exact am inceput, nu cred ca mai stiu, dar, usor-usor, mi-a incoltit ideea: invitatiile aveam sa le realizam cu o masina de taiat si embosat, pe care pusesem ochii de mult timp. Jucaria se numeste BigShot si cu ajutorul unor matrite speciale "stie" sa taie sau sa emboseze forme si modele diverse.

     Dupa cumpararea masinariei, matritelor si a catorva jucarele auxiliare (unele venite tocmai din Statele Unite), si dupa alegerea culorilor (bleu si alb-crem) am inceput un munte de munca de documentare, design, idei, cautat materiale, etc. Cred ca in total au fost vre-o 3 seri/nopti numai pentru facut design-ul: schimbat pozitionare, culori si materiale(lasand deoparte orele de cautat hartiile potrivite si prin magazine si online):

     De aici au urmat 3-4 saptamani de taiat dreptunghiuri de diferite dimensiuni, zeci de fluturasi si biciclete, dar si de embosat si lipit, cand singurei (adica eu si domnul meu) cand stand la barfa cu oameni dragi care ne-au sarit in ajutor.

     

     Plicurile trebuiau sa poarte si ele o amprenta handmade, asa ca am facut doua stampilute (una cu numele noastre si una cu o bicicleta) si am cumparat o tusiera bleu, iar pentru culoarea neagra (necesara pentru ca am ales sa folosim si plicuri bleu pe langa cele crem) am improvizat o tusiera dintr-o bucata de pasla si tus negru, pentru scris.

     

     In final, a urmat munca pentru compunerea textului, aranjarea lui in pagina si (mai ales) alegerea fonturilor. Am facut si cate o harta pentru fiecare locatie (biserica si restaurant) si o foaie cu informatiile de contact.

Promit sa revin curand cu restul povestilor nuntii noastre handmade. :)