Zbor de fluture

     Titlul de astazi ascunde vise si sperante, dar si tristele. De ce? Pentru ca la fel de fragil precum un zbor de fluture este si viata umana. Nu stiu de ce mi-a venit in minte asta acum - poate pentru ca saptamana ce a trecut am avut ocazia sa citesc despre persoane extraordinare care nu mai sunt printre noi si invariabil gandul mi-a fugit la bunicul.

    Dar un zbor de fluture inseamna si frumusete, inocenta si vis. Inglobeaza o eleganta si o puritate pe care numai natura putea sa o creeze, cu o finete imposibil de egalat de mana umana. Am adorat intotdeauna fluturii, asa cum ador florile - mi-e imposibil sa nu ma simt copil, sa nu visez si sa urmez miscarea fina a petalelor sau zborul lin si liber. 

    Stiu ca nu am mai postat de mult si am multe de recuperat, foarte multe sa va spun si sa va arat. Si tot o comanda speciala a venit sa ceara sa ii fie spusa povestea. S-a strecurat tiptil pe langa mine si mi-a soptit sa nu uit ce mult inseamna pentru mine fiecare lucrusor ce-mi paraseste masa de lucru. Cum caut informatii, incerc sa gasesc solutii, incerc variante pe care apoi sfarsesc prin a le arunca, dar, in final, din toate acestea iese un Pheonix care imi doresc sa fie purtat cu drag de cea la care va ajunge.

    Fluturasul acesta adora sa se aseze pe hainele celor de care prinde drag si sa ramana acolo sa fie admirat:





Se poate realiza in orice culori doriti. Pret: 35 RON

In loc de bine v-am gasit

     Poate ca ar fi trebuit sa incep printr-o postare de introducere, in care sa va spun cate ceva despre mine. Dar nu stiu cum se poate defini o persoana in cateva randuri, asa ca va spun ca ma numesc Andreea si desi activez in domeniul IT si ador ce fac (programare PHP pe moment), sunt atrasa de domeniul artei (incepand de la desen si pictura si pana la handmade) si ador sa fac lucrusoare prin diferite tehnici si sa incerc continuu lucruri noi. Mai multe despre mine veti afla prin lucrusoarele pe care le creez, prin postari si prin discutii. Pentru inceput m-am hotarat sa va spun povestea cerceilor peruvieni. Nu povestea traditiei lor, ci cum am ajuns sa ma indragostesc eu de aceasta tehnica. 


     Povestea lor incepe acum cativa ani, in Franta, pe stradutele stramte si rustice ale oraselului Nice. Intr-o plimbare fara tel exact prin centrul vechi al orasului, am descoperit un panou in fata unui magazin, cu tot felul de cercei. Nu imi mai amintesc ce mai era in magazin, cert este insa ca tare greu mi-a fost sa ma decid la 2 perechi de cercei, dupa ce m-am uitat fascinata la panou minute in sir.

Spre rusinea mea, nu mai stiu daca in respectiva plimbare eram singura sau ma insotea Alexandra Ivan si/sau Sabina, fiind impreuna cu mine la Nice pentru un concert. Imi amintesc insa cat se poate de clar un moment ulterior intoarcerii in tara cand am aratat noua achizitie unei prietene (sa-mi fie iertat, dar nu mai stiu exact cine), Sabina fiind de fata. Nu mai stiu exact ce conversatie a avut loc, insa replica Sabinei mi-a ramas in minte: “Dar stii ca poti face si tu?”. Pe atunci cred ca ma invarteam prin sfera margelutelor de nisip si a wire-wrapping-ului, asa ca remarca mi s-a parut putin exagerata: nu aveam uneltele necesare, nu aveam idee ce si cum. Si in mintea mea a ramas eticheta de “imposibil”, pentru o perioada. Cum am ajuns sa-mi pun ambitia sa incerc, nu stiu, dar peste catva timp m-am trezit cautand pe internet despre aceasta tehnica. Acum se mai gasesc 1-2 tutoriale, insa atunci am dat din intamplare de unul simplu, dar destul sa ma faca sa incerc.

Primele mele unelte au fost improvizate - o sarma groasa care am indoit-o astfel incat sa am un maner de care sa invart, o sarma mai subtire pentru baza, si una subtirica de cupru (singura pe care o aveam, de la tata probabil) pentru infasurat. Dupa 2-3 incercari nereusite, au iesit cerceii de mai jos:


 Venindu-mi, ca de obicei, in ajutor, tata mi-a creat micuta unealta pentru infasurat sarma - coiling Ghizmo (pe atunci nu se gasea la noi) pentru 2 dimensiuni. Am comandat si mai multe dimensiuni de sarma argintata si m-am pus pe treaba. Credeti ca avand uneltele si materialele potrivite mi-a fost usor? Bineinteles ca nu. Au mai urmat alte incercari, alte greseli, alti cercei aruncati, pana sa gasesc propria metoda de a da forma bazei, de a stabiliza sarma infasurata, de a pune ata, etc. Nu cred ca e perfect inca, mai am de invatat, mai am de experimentat, mai am de cautat sarma potrivita, dar cerceii mei au ajuns sa arate astfel:


Dar povestea cercelusilor nu s-a terminat aici. In afara de a experimenta cu tehnica, as vrea sa incerc alte forme de baza, sa combin culori, sa folosesc alte ate, sa creez alte forme cu altele. Este o tehnica mai flexibila decat pare, chiar si pe acest domeniu micut, al cerceilor.
Daca doriti o pereche, fie de aceasta forma, fie alta, in orice culori (pana la 4 tipuri de ate pot incapea destul de lejer), nu ezitati sa ma contactati si sa-mi spuneti ideile voastre. Pretul variaza intre 15 si 25 lei in functie de forma, numar de culori si tipul de sarma folosit.