Impletiri de amintiri

Poate nu multi stiu, dar eu ma cam lupt cu organizarea - imi place si vreau sa fiu organizata, dar tare greu reusesc si mai ales tare greu ma tin de organizare. Dar nu ma las batuta :D . Si ca sa am inspiratie, ma ajuta Pinterest si pe undeva prin gaura asta neagra, am dat eu de un articol despre curatenie/organizare care se axa pe un trend al minimalismului. Unul dintre sfaturile date era chiar despre articolele de lucru manual ("crafts", daca e s-o lasam pe engleza) si spunea ca daca nu ai folosit ceva in ultimele 6 luni, sa-l dai sau sa-l arunci. Hehe, oamenii astia nu m-au cunoscut pe mine (si bag mana in foc ca nu sunt singura nebuna :P ). Avand in vedere cate tehnici imi plac si cate activitati am avut prin viata personala in ultima vreme (mai ales in ultimul an), e cam greu sa gasesc ceva utilizat in ultimele 6 luni. Si ca sa arat un exemplu si mai exagerat, aflati ca de tehnica macrame nu ma mai atinsesem de vre-o 2 ani, pana sa vad la Andreea niste margelute de ceramica superbe pe care le-am vazut imediat pe o sfoara cu tot felul de nodulete. Si ca sa fie treaba treaba, in prima saptamana a anului asta am primit o comanda de 3 bratarici in tehnica asta, de pe Crafty, unde aveam un cont parasit de cel putin 1 an, poate mai mult. Asa ca, dupa 2 ani de pauza, revin cu 4 bratarele noi, plus ultima bratarica facuta inainte de pauza si o promisiune ca voi mai face (idei am o gramada, iar snur cerat si margele tocmai am luat).

Jocul cu margele

     Astazi o sa va spun tot o poveste, chiar mai veche decat prima. De fapt aceasta poveste este despre primul meu contact cu handmade-ul, prin intermediul margelutelor de nisip. Pana in acea perioada, nu purtam bijuterii facute din alt material decat argint sau rar aur. Poate ca alt fel de metale as mai fi purtat, insa margelele nu-mi placeau de fel, si asta pentru ca eu vedeam in margele, tipul vechi de coliere si cercei cu margele mari si butucanoase, unite pe o ata si mi se pareau foarte demodate, sau oricum nepotrivite varstei mele.
    In clasa a 12-a, dupa mai bine de 4 ani de cand ma hotarasem ca nu am simt artistic, si dupa un an de pregatire pentru arhitectura, fiind, alaturi de fotografie, singurul tip de arta care consideram ca mi se potriveste (fiind mai tehnic), am redescoperit desenul. Am inceput cu stilul anime, apoi evoluand mai degraba spre ilustratie, dezvoltand usor-usor un stil propriu (povestea asta poate o sa v-o spun in alta zi). Cert este ca descoperisem platforma de arta DeviantART, unde imi expuneam lucrarile si primeam pareri, in acelasi timp descoperind alti artisti, dar si alte tipuri de arta. Asta am dat intr-o zi peste lucrarile artistei Ellygator si am ramas fascinata de ce se poate realiza din cateva margelute. De aici si pana la a cauta toate informatiile posibile despre micile minuni, de a descoperit cat de versatile pot fi, cate lucruri se pot realiza, a fost doar un pas.
    Nu stiu cat timp am pierdut cautand informatii, nu stiu cat timp mi-a luat sa reusesc sa gasesc in Romania furnizori de margelute, si mai ales nu stiu cat timp mi-a luat pana m-am hotarat sa pun mana si sa incerc un model. In acea perioada nu aveam nici venit propriu, nici o modalitate de a cumpara online, asa ca primele mele margelute au fost cumparate dintr-o mercerie. Si cum ma indragostisem de bratarile late si oricum nu-mi sta in fire sa aleg ceva usor, prima mea bratara arata asa:

     Inchizatorile reprezentau margelute facute tot din margele, dupa un model care mi-a dat mari dureri de cap.
     Au urmat si alte modele, precum:

(nu stiu a cata bratara a fost, insa lipsa de experienta si-a spus cuvantul, astfel ca unul dintre noduri s-a desfacut destul de repede, asa ca a ramas aruncata intr-o cutiuta, nepurtata, pana saptamana trecuta cand m-am hotarat s-o repar).

(cea din imagine este ultima realizata, insa am facut mai multe din acest model, bratari ce au ajuns cadou catre mama, bunica si niste prietene)
    Ulterior am descoperit cat de vast este handmade-ul si am experimentat atat de multe tehnici, incat micile margele au ramas pe un plan indepartat (desi nu uitate). Odata cu targul I Love Handmade am decis sa redescopar placerea de a realiza un lucru mare din elemente micute si sa incerc atatea modele pe care le salvasem in calculator si visam sa le realizez. Intre timp au aparut si mult mai multi distribuitori de materiale, inclusiv de margelute de nisip, au aparut frumoasele margelute Toho si superbele margele uniforme Delica (la care eu inca visez).
     Realizarea bijuteriilor din margelute de 2mm este foarte migalos, dar in acelasi timp relaxant pentru mine, fiind ceva de care nu ma pot desparti, si odata inceput ceva, parca dispare tot, nu mai exista timp, uit de probleme si de stres. Intr-un final, nu am reusit sa realizez nici o bratara in stilul celor care m-au inspirat sa incerc aceasta tehnica, insa indraznesc sa spun ca timpul nu este inca pierdut. Am realizat insa bratari, cercei si pandantive prin alte tehnici: