Modelaj si vise

  A cam venit timpul pentru o noua poveste, nu? Nu stiu daca o pot numi poveste, dat fiindca detaliile acestei tehnici s-au pierdut undeva prin trecut, printre vise si clipe. Sau poate este o alt fel de poveste, nu una din trecut, ci una care inca se intampla si va continua sa existe si in viitor.   
     Si cum nu vorbim de trecut, ar trebui sa incep prin a va spune la ce ma refer - este vorba de pasta polimerica, un lut colorat si extrem de fin si modelabil, ce poate fi copt la temperaturi joase (110 grade Celsius), astfel devenind foarte tare. Prin variatia de stiluri (mai, transparent, cu particule, metalic) si tehnici de pot fi aplicate, este una dintre cele mai versatile tehnici pe care le cunosc.
    La inceput din lipsa de unelte potrivite (masina de paste in special) pentru a realiza asa numitele cane-uri, si apoi deoarece am realizat ca imi doresc altceva, am decis sa explorez partea de modelare. Ador sa fac trandafiri si alte flori pentru bijuterii, dar si sa modelez animalute sau chiar personaje. Mi-a facut mare placere sa modelez personaje din diferite anime-uri (desene animate japoneze) dar, din pacate, nu mai am imagini individuale a modelelor vandute. Mi-a ramas doar aceasta imagine: 

    De curand am redescoperit aceasta tehnica si calmul pe care il resimt cand modelez in maini lutul colorat, dar si dorinta de perfectiune care ma face sa refac si de 2-3 ori un model pana cand iese cum imi doresc. Bineinteles ca povestea nu s-a terminat, ci raman in continuare multe de invatat si experimentat si o voi face prin comenzile voastre, ideile mele, sau pur si simplu stand intr-o seara, stand la birou cu lutul in fata, incercand ceva nou, fara un scop anume.

Jocul cu margele

     Astazi o sa va spun tot o poveste, chiar mai veche decat prima. De fapt aceasta poveste este despre primul meu contact cu handmade-ul, prin intermediul margelutelor de nisip. Pana in acea perioada, nu purtam bijuterii facute din alt material decat argint sau rar aur. Poate ca alt fel de metale as mai fi purtat, insa margelele nu-mi placeau de fel, si asta pentru ca eu vedeam in margele, tipul vechi de coliere si cercei cu margele mari si butucanoase, unite pe o ata si mi se pareau foarte demodate, sau oricum nepotrivite varstei mele.
    In clasa a 12-a, dupa mai bine de 4 ani de cand ma hotarasem ca nu am simt artistic, si dupa un an de pregatire pentru arhitectura, fiind, alaturi de fotografie, singurul tip de arta care consideram ca mi se potriveste (fiind mai tehnic), am redescoperit desenul. Am inceput cu stilul anime, apoi evoluand mai degraba spre ilustratie, dezvoltand usor-usor un stil propriu (povestea asta poate o sa v-o spun in alta zi). Cert este ca descoperisem platforma de arta DeviantART, unde imi expuneam lucrarile si primeam pareri, in acelasi timp descoperind alti artisti, dar si alte tipuri de arta. Asta am dat intr-o zi peste lucrarile artistei Ellygator si am ramas fascinata de ce se poate realiza din cateva margelute. De aici si pana la a cauta toate informatiile posibile despre micile minuni, de a descoperit cat de versatile pot fi, cate lucruri se pot realiza, a fost doar un pas.
    Nu stiu cat timp am pierdut cautand informatii, nu stiu cat timp mi-a luat sa reusesc sa gasesc in Romania furnizori de margelute, si mai ales nu stiu cat timp mi-a luat pana m-am hotarat sa pun mana si sa incerc un model. In acea perioada nu aveam nici venit propriu, nici o modalitate de a cumpara online, asa ca primele mele margelute au fost cumparate dintr-o mercerie. Si cum ma indragostisem de bratarile late si oricum nu-mi sta in fire sa aleg ceva usor, prima mea bratara arata asa:

     Inchizatorile reprezentau margelute facute tot din margele, dupa un model care mi-a dat mari dureri de cap.
     Au urmat si alte modele, precum:

(nu stiu a cata bratara a fost, insa lipsa de experienta si-a spus cuvantul, astfel ca unul dintre noduri s-a desfacut destul de repede, asa ca a ramas aruncata intr-o cutiuta, nepurtata, pana saptamana trecuta cand m-am hotarat s-o repar).

(cea din imagine este ultima realizata, insa am facut mai multe din acest model, bratari ce au ajuns cadou catre mama, bunica si niste prietene)
    Ulterior am descoperit cat de vast este handmade-ul si am experimentat atat de multe tehnici, incat micile margele au ramas pe un plan indepartat (desi nu uitate). Odata cu targul I Love Handmade am decis sa redescopar placerea de a realiza un lucru mare din elemente micute si sa incerc atatea modele pe care le salvasem in calculator si visam sa le realizez. Intre timp au aparut si mult mai multi distribuitori de materiale, inclusiv de margelute de nisip, au aparut frumoasele margelute Toho si superbele margele uniforme Delica (la care eu inca visez).
     Realizarea bijuteriilor din margelute de 2mm este foarte migalos, dar in acelasi timp relaxant pentru mine, fiind ceva de care nu ma pot desparti, si odata inceput ceva, parca dispare tot, nu mai exista timp, uit de probleme si de stres. Intr-un final, nu am reusit sa realizez nici o bratara in stilul celor care m-au inspirat sa incerc aceasta tehnica, insa indraznesc sa spun ca timpul nu este inca pierdut. Am realizat insa bratari, cercei si pandantive prin alte tehnici: