Pisicute elegante

Continuand cu seria povestilor de demult, va prezint astazi niste pisicute care au poposit in atelierul CreativeSEA acum ceva timp, niste pisicute negre, frumoase si elegante. Nu sunt precum pisicutele nazdravane, ele reusind sa lase urechile stapanilor in pace, insa le place sa stea cat mai aproape de sufletul lor, pe piept sau chiar pe gat. Si stau acolo cuminti, frumoase, ca un bibelou, fara sa darame margelutele sau sa se joace cu panglica de prindere. Pisicutele cuminti si-au gasit deja stapani, insa mi-e tare dor de ele, asa ca sper sa apuc sa le mai aduc niste surioare in curand.

Colier care vegheaza

     Nu stiu voi cum sunteti (parca era "nu stiu altii cum sunt", nu? :P ), insa eu, prin facultate, pe la cursuri, dar si mai tarziu, in sedintele de la servici, simteam nevoia sa fac ceva. Pur si simplu trebuie sa-mi tin mainile ocupate cumva. Preferabil o activitate care sa nu-mi capteze atentia mai mult decat cursul sau sedinta in cauza. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungeam sa desenez cate ceva, cel mai adesea acel ceva fiind un ochi. Cred ca daca ma uit la cursurile din facultate o sa gasesc zeci de ochi desenati prin colturi.

     Nu mai sunt la facultate de ceva timp, dar tendinta de a desena ochi tot a ramas. Asa ca, aflandu-ma cu un pandantiv micut in fata si fara o idee clara pentru a-l picta, raspunsul a venit usor: un ochi!

     Cea mai mare bucurie, insa, cu acest pandantiv, a fost cand si-a gasit casuta imediat ce a pus ochii pe el actuala proprietara, o prietena si clienta care m-a uimit adeseori cu increderea pe care mi-o acorda.

(La cerere se poate reface, insa nu garantez ca va arata la fel :D )

Amintiri vechi si noi

     Amintirile se pastreaza cel mai bine in inima, acolo unde sunt in siguranta si unde le putem retrai oricand ne dorim. Dar cand suntem prinsi in viata de zi cu zi, cu probleme sau momente fericite, cu lucruri ce trebuie facute sau lucruri pe care dorim sa le facem, uneori avem nevoie de un imbold. Sau poate ca dorim sa le oferim o alta viata unor momente traite sau unor persoane sau vietati dragi care nu mai sunt printre noi. Sau poate vrem doar sa le oferim un tribut, sa le multumim pentru momentele cand ne-au fost alaturi.

     Cand o fost colega de liceu, o fata extraordinara, foarte inteligenta dar si foarte blanda si iubitoare cu toti cei din jur m-a intrebat daca pot realiza un inel cu imaginea catelusului ei, n-am stat pe ganduri. Trebuia sa incerc, chiar daca nu mai pictasem niciodata animale si de fapt nu mai pictasem nimic mai complex decat niste floricele micute. Dar stiam ce insemnase catelusul acela pentru ea, stiam cat de mult l-a iubit si faptul ca eu puteam sa o ajut sa onoreze viata lui micuta m-a facut sa incerc. Dimensiunea inelului este de aproximativ 1cm in diametru, deci am ales cele mai subtiri pensule pe care le aveam si am pornit la treaba. Dupa cateva ore de amestecat culori, facut si refacut umbre si detalii, a iesit ce vedeti mai jos:

     Eu n-am fost total multimita de el cand l-am terminat, asa cum niciodata nu sunt. Dar, dat fiind ca a fost primul de acest gen, ca mi-a adus mai multe provocari, ca nu credeam ca sunt in stare sa fac asa ceva si, cel mai important, avand in vedere ca noua posesoare a fost mai mult decat incantata, m-au facut in final sa in pun pe lista celor mai iubite creatii. Nu ma integeti gresit, imi iubesc toate creatiile, dar unele ocupa un locsor mai special in inima mea.

     Asa ca multumesc din nou celor care au incredere sa ma provoace sa incerc ceva ce nu am mai facut. Sper sa reusesc sa ajung la inaltimea asteptarilor voastre si sa va indragostiti si voi de jucarelele rezultate, asa cum ajung si eu sa ma indragostesc intr-un final.