Colier care vegheaza

     Nu stiu voi cum sunteti (parca era "nu stiu altii cum sunt", nu? :P ), insa eu, prin facultate, pe la cursuri, dar si mai tarziu, in sedintele de la servici, simteam nevoia sa fac ceva. Pur si simplu trebuie sa-mi tin mainile ocupate cumva. Preferabil o activitate care sa nu-mi capteze atentia mai mult decat cursul sau sedinta in cauza. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungeam sa desenez cate ceva, cel mai adesea acel ceva fiind un ochi. Cred ca daca ma uit la cursurile din facultate o sa gasesc zeci de ochi desenati prin colturi.

     Nu mai sunt la facultate de ceva timp, dar tendinta de a desena ochi tot a ramas. Asa ca, aflandu-ma cu un pandantiv micut in fata si fara o idee clara pentru a-l picta, raspunsul a venit usor: un ochi!

     Cea mai mare bucurie, insa, cu acest pandantiv, a fost cand si-a gasit casuta imediat ce a pus ochii pe el actuala proprietara, o prietena si clienta care m-a uimit adeseori cu increderea pe care mi-o acorda.

(La cerere se poate reface, insa nu garantez ca va arata la fel :D )