Si uite ca a mai trecut un an. Si nici nu am apucat sa serbez aniversarea CreativeSEA. M-am lasat prinsa intr-u vortex din care nu am stiut cum sa ies. Dar incet, incet imi revin, ma uit in jur si admir frumusetea lucrurilor care ma inconjoara. Si-mi amintesc de lucrurile frumoase pe care le-am trait anul trecut si de oamenii frumosi pe care i-am intalnit sau pe care mi i-am apropiat. Si le multumesc iar ca mi-au fost alaturi si m-au sustinut. Si va multumesc si voua, celor care va luati din timp sa va aruncati un ochi peste lucrusoarele pe care le fac si peste cuvintele care le astern din cand in cand pe acest blog, va multumesc ca mi-ati acordat o sansa si va plac micile mele jucarele, va multumesc celor care mi-ati cordat increderea de a face ceva nou, ceva deosebit pentru voi. Va multumesc tuturor!
Si cum la inceput de an nou e imposibil sa nu privim atat in viitor, facand planuri, dar si in urma, pentru a vedea ce am realizat, am stat si eu sa ma gandesc un pic la ce mi-a adus anul 2013. Pe planul creativ, daca ii pot spune asa, am avut si pauze, am avut si perioade aglomerate, am avut vre-o 3 targuri si am iubit fiecare moment. Dar cel mai important este ca am cunoscut multi oameni care mi-au devenit dragi si mi-am apropiat oameni pe care abia ii cunosteam. Si am invatat multe, am incercat multe, m-am enervat cand nu-mi iesea ceva si m-am bucurat ca un copil cand a iesit si am vazut bucuria pe chipul celor care au primit lucrusoarele iesite din mana mea.
Una dintre tehnicile noi incercate chiar in ultimele zile ale anului 2013 este pictura pe ceramica. Vroiam de mult sa o incerc, asa ca am profitat de perioada sarbatorilor sa fac un cadou inedit unor oameni speciali. Am cumparat un set de 6 culori, sa-mi incerc mana, sa vad daca imi place. Dar ce credeti? Mosul a fost darnic cu mine si m-am trezit cu inca un set de 12 (si culmea e ca doar 3 culori sunt la fel, deci am in total 15 culori frumoase care abia asteapta sa fie incercate :D ). Recunosc ca m-am ales cu niste fire albe incercand sa inteleg cum functioneaza tipul asta de culori. Sunt transparente, desi se pot suprapune, si se usuca extrem de repede, astfel incat paleta mea este plina de culori nefolosite :D .
Desi sunt genul care se arunca deseori cu capul inainte, nu am vrut sa risc un cadou, asa ca am testat o cana pentru un destinatar mai aproape de casa (mai bine zis, chiar din casa :P ). Domnul care se va bucura de canuta ii are mult la inima pe nazdravanii galbeni, care m-au cucerit si pe mie, astfel ca de mult timp cautam ocazia sa-i portretizez cuma, deci ocazia a fost perfecta. Ca nu sunt in stare de fel sa desenez dupa referinte, asta e partea a doua. Cumva m-am descurcat, zic eu (desi inca nu este gata):
Cana aceasta am primit-o de la mama, iar culoarea ei frumoasa, intensa dar nu tipatoare, m-a facut imediat sa ma gandesc la niste trandafiri. Sa spun ca n-am desenat sau pictat niciodata trandafiri? Si nu cred ca am incercat pictura negativa vreodata (am pictat doar partea luminata si am lasat umbrele sa fie dictate de culoarea canii). Nu am apucat s-o termin, dar ador stilul asta de a picta si cred ca o sa mai incerc.
Nota: in fata canii sunt toate culorile superbe primite de la un mos creativ :D .
Odata ce mi-am format mana, era clar ca trebuia sa ma apuc de cadouri. Am inceput cu un turn Eiffel, pentru o iubitoare de calatorii, care parea simplu, dar multitudinea de detalii mi-a dat destule batai de cap.
Urmatoarea a fost una dintre provocarile de anul trecut: o catelusa Bishon frumusica foc. Dar subsemnata nu mai pictase decat un catel in viata ei (despre asta in episodul urmator :P ), iar nazdravana mai sus numita are o blanita foarte pufoasa si cu multe nuante. Intr-un final, dupa ce am amestecat nu stiu cate nuante de gri, mi-a iesit ceva cat de cat similar:
Ultima cana a fost si cea mai dificila. Pentru ca trebuia sa continuu seria de noutati, am ales sa pictez motocicleta unui indragostit de doua roti si tare incantata am fost sa gasesc poza de referinta pe contul lui de Facebook:
Am adorat culorile si detaliile, desi stiam ca ele o sa-mi dea batai de cap. E clar ca a fost cea mai complexa dintre canile facute (sau incepute :P ), am lucrat la ea de vre-o 3 ori cateva ore bune, dar intr-un final am fost multumita de rezultat. Nu ca nu se putea mai bine, dar nici rau nu pot spune ca a iesit.
Intr-un final pot spune ca mai vreau. Imi place provocarea, imi place ideea de a personaliza ceva ce folosim zilnic, ceva ce putem avea pe birou tot timpul, sa putem admira.
No comments:
Post a Comment