Despre vise si cateva seturi de bijuterii

Vreau sa ma plimb, prin campii si peste dealuri, sa alerg la munte si sa fac poze, vreau sa pedalez printre lanuri de grau si prin paduri cu flori, vreau sa ma joc cu firele mele, cu margele si sarma si sa creez povesti din pasta de modelat, vreau sa ma pierd in filele cartilor si sa ma trezeasca la realitate o adiere de vant cu miros de flori de cais, vreau sa ma refugiez in bucatarie printre linguri si mirodenii sau sa uit de mine in gradina cu flori, cu mainile in pamant. Da, vreau multe si tin de visele mele micute sau mari cu toata puterea mea, s-au lipit de mine si nu vreau sa renunt la nici una. Dar ce sa faci cand lucrul care iti permite sa te cufunzi in vise este cel care iti ia timpul de a visa? Ei, dar eu nu ma las, ma incapatanez sa gasesc timpul unde s-a ascuns, prin salile din facultate, pe holurile liceului, in podul casei bunicii sau printre crengile pomilor in care ma cataram si sa-l culeg cu rabdare, sa-mi ajunga cate putin pentru fiecare vis.

Spirale din franturi de timp

Uneori ma simt ca si cum m-as fi trezit deodata afara dintr-un vortex, sau, de fapt, ma simt de parca am reusit sa ma indepartez pe moment de el, insa ameninta din nou sa ma cuprinda. Nu e neaparat ca vortexul sa fie ceva rau - el e insasi viata, cu bune si cu rele, care ma tine departe uneori de una dintre lumile care au ajuns sa-mi fie dragi.

Asa patesc uneori cu lucruri mari de care uit, sau, mai bine zis, uit cat sunt de importante si alteori cu lucruri mici. De exemplu o tehnica de handmade pe care am vrut s-o incerc demult sau am incercat-o odata si imi doresc sa revin la ea, dar imi gasesc timpul ocupat cu altceva. Si apoi, cand reusesc sa ma “rup” de vortexul ala temporal si reusesc sa fac acel ceva, parca simt ca mi-am recapatat o libertate pe care nu stiam ca o pierdusem.

O astfel de tehnica este cea de spiralare in Fimo, o tehnica pe care am incercat-o acum cativa ani, nu mi-a reusit si apoi am lasat-o deoparte. Cand am inceract din nou, avand in vedere unele sfaturi pe care le citisem, mi-a reusit si am reusit sa ma indragostesc iarasi de acest efect, atat de versatil: piesele rezultate mie una mi se pare ca pot fi jucause, dar si elegante:

Colier care vegheaza

     Nu stiu voi cum sunteti (parca era "nu stiu altii cum sunt", nu? :P ), insa eu, prin facultate, pe la cursuri, dar si mai tarziu, in sedintele de la servici, simteam nevoia sa fac ceva. Pur si simplu trebuie sa-mi tin mainile ocupate cumva. Preferabil o activitate care sa nu-mi capteze atentia mai mult decat cursul sau sedinta in cauza. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungeam sa desenez cate ceva, cel mai adesea acel ceva fiind un ochi. Cred ca daca ma uit la cursurile din facultate o sa gasesc zeci de ochi desenati prin colturi.

     Nu mai sunt la facultate de ceva timp, dar tendinta de a desena ochi tot a ramas. Asa ca, aflandu-ma cu un pandantiv micut in fata si fara o idee clara pentru a-l picta, raspunsul a venit usor: un ochi!

     Cea mai mare bucurie, insa, cu acest pandantiv, a fost cand si-a gasit casuta imediat ce a pus ochii pe el actuala proprietara, o prietena si clienta care m-a uimit adeseori cu increderea pe care mi-o acorda.

(La cerere se poate reface, insa nu garantez ca va arata la fel :D )

Cer albastru

     Daca acum cateva zile ne bucuram de caldura soarelui de primavara si de un cer albastru cu nori pufosi si albi, astazi pe fereastra vedeam un cer intunecat si trist. In astfel de zile parca nu ne dorim altceva decat sa stam in casa, cu o cana de ceai, ciocolata calda sau cafea (dupa preferinte) si o carte sau un film bun. Mie imi mai place sa las totul deoparte si sa ma joc. Nu, nu jocuri pe calculator (sau poate si asta ;) ), ci sa experimentez, sa incerc tehnici si idei noi. Lucrand cu Fimo, am descoperit cate posibilitati deschid texturile si nu mi-a trebuit mult sa ma intreb daca imi pot face singura texturi, personalizand astfel si mai mult piesele rezultate. De aici a inceput o serie lunga de seri cautand informatii si de experimente mai mult sau mai putin reusite:

     Primele incercari au fost cu texturi facute chiar din Fimo - una folosind un element metalic, alta doar din Fimo, precum si folosind vopsea 3D . Mi-a placut claritatea celor de Fimo, dar vopseaua 3D imi da mai multe posibilitati. Ramane sa ma obisnuiesc sa controlez tubul mai bine.





     Mai tarziu am descoperit ideea de a "sapa" intr-un material. Am incercat spuma din care sunt facute cutiile de mancare, o spuma pentru hobby care se gaseste la magazinele specializate, precum si o foaie de Fimo coapta foarte putin. Mi-a fost greu sa sculptez in Fimo si am reusit sa-mi stric un creion mecanic pe care l-am folosit, insa mi-a placut claritatea liniilor rezultate. Spuma cutiilor de mancare tinde sa se rupa, iar cealalta este prea moale si nu lasa santuri destul de adanci.


  
     Dintr-o intamplare am ajuns sa folosesc o bucata de tavan fals. Tot un fel de spuma, dar mult mai dura si capabila de a-si pastra forma.

     Si pentru ca nu vreau sa va plictisesc degeaba cu experimentele mele, va arat si un colier realizat cu una dintre aceste texturi: