Cer albastru

     Daca acum cateva zile ne bucuram de caldura soarelui de primavara si de un cer albastru cu nori pufosi si albi, astazi pe fereastra vedeam un cer intunecat si trist. In astfel de zile parca nu ne dorim altceva decat sa stam in casa, cu o cana de ceai, ciocolata calda sau cafea (dupa preferinte) si o carte sau un film bun. Mie imi mai place sa las totul deoparte si sa ma joc. Nu, nu jocuri pe calculator (sau poate si asta ;) ), ci sa experimentez, sa incerc tehnici si idei noi. Lucrand cu Fimo, am descoperit cate posibilitati deschid texturile si nu mi-a trebuit mult sa ma intreb daca imi pot face singura texturi, personalizand astfel si mai mult piesele rezultate. De aici a inceput o serie lunga de seri cautand informatii si de experimente mai mult sau mai putin reusite:

     Primele incercari au fost cu texturi facute chiar din Fimo - una folosind un element metalic, alta doar din Fimo, precum si folosind vopsea 3D . Mi-a placut claritatea celor de Fimo, dar vopseaua 3D imi da mai multe posibilitati. Ramane sa ma obisnuiesc sa controlez tubul mai bine.





     Mai tarziu am descoperit ideea de a "sapa" intr-un material. Am incercat spuma din care sunt facute cutiile de mancare, o spuma pentru hobby care se gaseste la magazinele specializate, precum si o foaie de Fimo coapta foarte putin. Mi-a fost greu sa sculptez in Fimo si am reusit sa-mi stric un creion mecanic pe care l-am folosit, insa mi-a placut claritatea liniilor rezultate. Spuma cutiilor de mancare tinde sa se rupa, iar cealalta este prea moale si nu lasa santuri destul de adanci.


  
     Dintr-o intamplare am ajuns sa folosesc o bucata de tavan fals. Tot un fel de spuma, dar mult mai dura si capabila de a-si pastra forma.

     Si pentru ca nu vreau sa va plictisesc degeaba cu experimentele mele, va arat si un colier realizat cu una dintre aceste texturi:

Inceputuri si sfarsituri

     Sau poate invers? Nu sunt pesimista din fire, dimpotriva chiar - sunt optimista convinsa, chiar daca uneori stresul ma intoarce pe dos. Ordinea din titlu e aleatoare. Banuiesc ca va dati seama la ce ma refer. De cand am postat ultima data s-au terminat si au inceput multe - a trecut sfarsitul lumii, a fost Craciunul, s-a terminat anul.

     Dar nu sfarsitul e important. Desi copilul din mine regreta ca s-au terminat sarbatorile, ca s-a terminat “vacanta”, viata m-a invatat ca important este sa pretuim fiecare moment. Pentru mine aceste sarbatori au fost mai incarcate emotional decat altele. Si aici au fost multe inceputuri, multe prime dati sau printre primele dati. A fost primul Craciun de cand nu mai locuiesc cu parintii, a fost probabil a doua oara de cand imi amintesc cand nu am petrecut Craciunul la tara, la bunici, si desi bunica a fost cu noi, alte rude si prieteni au lipsit, a fost al doilea Craciun fara bunicul meu si parca l-am resimtit mai mult decat anul trecut. Lucrurile evolueaza, se schimba, si nu e un lucru rau, insa e greu sa fii logic in perioada asta. Mie una mi-a fost. Pe langa asta insa, au fost sarbatori pline, cu vizite reciproce ale familiei, cu vizite la prieteni, mult joc si un Revelion cu multe jocuri. Prefer jocurile pentru socializare in locul statului pe canapea cu un pahar de vin/bere/suc in mana si discutii simple.

     Bineinteles ca printre toate acestea si-a facut loc si CreativeSEA, s-au ascuns prin casa cateva pisicute care au plecat apoi catre noi stapani, am admirat zborul unui fluturas inventiv si nazdravan, am ars regrete si amintiri neplacute, si am impletit vise si sperante cu razele soarelui de iarna, frumos dar rece. 

     Si acum vine momentul cand toata lumea face planuri, liste si promisiuni. Poate sunt doar eu mai ciudata, dar cand scriu dorintele pe hartie, isi pierd magia, isi pierd misticismul si frumosul, parca cineva le taie aripile si inceteaza a mai fi dorinte, devin randuri pe o hartie, devin o obligatie ce treabuie indeplinite. Nu, dorintele trebuie sa ramana intr-un coltisor de suflet, sa rasara din cand in cand si sa ne dea un imbold sa le implinim. Lucrurile pe care ni le propunem sau vrem sa le realizam - asta e altceva - acelea trebuie scrise (eu cel putin asa simt), trebuie sa devina tangibile, sa le avem in fata sa le amintim intotdeauna. Dar nu trebuie sa fie liste pe tot anul, nu trebuie sa fie pentru la vara sau pentru luna viitoare, pot fi pentru maine sau saptamana viitoare - de ce sa avem liste pentru tot anul? In acest fel nu vom face decat sa amanam, pentru e timp destul, nu? Nu-mi place sa fac planuri si nu voi face, dar voi continua sa-mi scriu toate ideile, tot ce vreau sa fac. Ironic insa, am nevoie sa scriu ce vreau sa realizez, am nevoie de liste cu lucrurile pe care vreau sau trebuie sa le duc la indeplinire intr-o zi sau o saptamana. Sunt atatea, incat este usor sa se piarda in labirintul dorintelor. Prin aceste liste simt ca pot atrage timpul, uneori dusman, sa-mi fie cu adevarat prieten.

     Dupa cum spuneam, nu m-am putut departa de handmade, astfel ca am lucrat cateva comenzi si cadouri, printre care 2 fulgisori (unul pentru un schimb de decoratiuni de Craciun, pe care nu am apucat sa-l fotografiez eu, ci doar recipientul si unul cadou pentru mama):