Cand timpul nu mai e dusman

"Mai e mult pana departe?" 

"Ca de ici pana colea"

Stiti vorba asta? Ciudat e cand se lungeste drumul si toata fiinta iti spune ca nu e bine, ca sunt alte drumuri de batut, dar cel pe care mergi e asa frumos, ca nici nu mai conteaza. Si-ti vine sa opresti timpul din goana lui nebuna, sa-l indemni sa priveasca in jur, dar cum el nu se opreste, ramai tu, sa admiri natura in verde visator cu flori cu parfum de speranta. Si stii ca te va trezi ceva sau cineva, poate mult prea brusc si prea dur, dar pana atunci clipa e a ta.

In ultima vreme am facut floricele, multe si variate. Si de fiecare data vad cum timpul zboara si-l las sa zboare, pentru ca momentul e al meu si fiecare petala pe care o pun imi aduce o clipa numai a mea, iar cand toate ajung sa formeze un intreg, bucuria aceea e tot a mea, dar de data asta nu numai a mea - pentru ca e si a lor, a celor care vor purta lucrusoarele inflorate si fericirea lor e si mai frumoasa. Iar eu le multumesc din suflet tuturor celor care o impart cu mine.

Reciclare si reutilizare

     Traim intr-o era in care lucrurile de unica folosinta sunt la ordinea zilei si reusim sa aruncam kilograme intregi de plastic, metal si sticla de diferite culori, consistente si combinatii. Cum aceste materiale se degradeaza in zeci de ani, aruncarea lor nu este tocmai cel mai intelept lucru pe care il putem face. De aceea este nevoie de reciclare, procedeul prin care materialele sunt separate dupa compozitia lor, topite si reutilizate. Acest lucru se intampla intens in anumite tari, insa in Romania, fenomenul este abia la inceput. 

    Eu m-am nascut intr-o perioada cand reutilizam tot ce puteam: sticle de plastic (folosite pentru vin si tuica aduse de la tara), borcanele de mustar, gemuri, etc cumparate (erau umplute toamna cu gemuri si compoturi facute de mama si bunica), pungile de la supermarket (mai ales in perioada cand erau gratuite, lumea era foarte tentata sa le arunce), diferite casolete si recipiente. Pentru mine si familia mea acest lucru nu s-a schimbat, dar cati mai fac asta? Cati realizeaza ca a reutiliza recipiente si pungi nu este un lucru care denota saracie, ci pur si simplu un mod in care respectam mediul, oamenii care au realizat acele obiecte, dar si banii pentru care muncim atat.

    De curand mi-a venit ideea sa introduc fenomenul de reciclare sau reutilizare si in lucrusoarele facute de mine. In afara de aluminiul recuperat de la cutiile de bere sau energizant, despre care o sa va povestesc intr-o alta zi, am realizat ca tot plasticul pe care il aruncam poate primi o noua fata.

    

     Totul a inceput cand am cumparat cateva matrite pentru taiat si embosat pentru Big Shot (si despre jucaria asta trebuie sa va povestesc), care au venit in niste cutiute din plastic perfect drepte si fara etichete lipite de ele. Nu m-a lasat inima sa le arunc si mi-a venit ideea de a le folosi pentru a decopa matrite (pe care sa le folosesc apoi pentru a decora cutii sau felicitari prin diferite tehnici). M-au atras insa formele decupate si am inceput sa ma gandesc cum le pot folosi si pe ele, in loc sa le arunc. Am descoperit ca plasticul este destul de usor de modelat la flacara si poate fi colorat cu cerneala pe baza de alcool (pe care eu o facusem reutilizand niste markere pentru copii si alcool tehnic). 

    Am incercat sa arat ca reutilizarea unor materiale banale nu trebuie sa rezulte in lucruri finale banale, ci, dimpotriva, unele elegante sau finute:

      Eu sunt foarte incantata de rezultate si de abia astept sa mai descopar si sa mai incerc alte metode de a recicla.