"Mai e mult pana departe?"
"Ca de ici pana colea"
Stiti vorba asta? Ciudat e cand se lungeste drumul si toata fiinta iti spune ca nu e bine, ca sunt alte drumuri de batut, dar cel pe care mergi e asa frumos, ca nici nu mai conteaza. Si-ti vine sa opresti timpul din goana lui nebuna, sa-l indemni sa priveasca in jur, dar cum el nu se opreste, ramai tu, sa admiri natura in verde visator cu flori cu parfum de speranta. Si stii ca te va trezi ceva sau cineva, poate mult prea brusc si prea dur, dar pana atunci clipa e a ta.
In ultima vreme am facut floricele, multe si variate. Si de fiecare data vad cum timpul zboara si-l las sa zboare, pentru ca momentul e al meu si fiecare petala pe care o pun imi aduce o clipa numai a mea, iar cand toate ajung sa formeze un intreg, bucuria aceea e tot a mea, dar de data asta nu numai a mea - pentru ca e si a lor, a celor care vor purta lucrusoarele inflorate si fericirea lor e si mai frumoasa. Iar eu le multumesc din suflet tuturor celor care o impart cu mine.
No comments:
Post a Comment