Amintiri din copilarie

     Am vrut sa va povestesc altceva astazi, mai ales ca sunt atat de multe de povestit, parca raman din ce in ce mai in urma. Dar un articol pe care l-am citit astazi a dat o noua intorsatura acestui post, pe care nici nu stiu daca l-as fi scris astazi. Asadar, multumesc, Andreea!

     Asadar, despre ce vreau sa va povestesc? De fapt, nu vreau sa va povestesc, ci sa spun, ca oamenii care conteaza cu adevarat se numara pe degetele de la mana si, de multe ori, exact pe ei ajungem sa ii marginalizam, sa ii ignoram. Poate ca ni se pare ca vor fi acolo intotdeauna. Dar nu e asa... Si ne hranim zilnic cu iubirea pe care ne-au dat-o in trecut, fara sa realizam ca iubirea trebuie mentinuta, pastrata acolo, aproape de inima noastra si a lor.

     Asa cum poate stiti, anul asta am avut nunta, eveniment la care am avut surpriza sa am alaturi oameni extraordinari, oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp, oameni care au venit de departe, oameni care, oricat de obositi erau, au petrecut cu noi pana dimineata si s-au bucurat pentru noi. Unul din cei din urma a fost una din bunicile mele, mamaia care m-a crescut si care intotdeauna se gandeste la mine, chiar si cand eu sunt prea ocupata cu alte lucruri, care in acel moment par mai importante. Dar nu sunt...

     Pentru mamaita mea am incercat sa fac anul asta un caodu micut, dar din suflet: am facut un album foto cu fotografii de la nunta cu ea si oamenii dragi familiei noastre, personalizat putin de mine. M-am bucurat ca i-a placut si sper din suflet sa se uite des la el.

    Va las si voua cateva poze facute rapid cu telefonul: