Pisicute elegante

Continuand cu seria povestilor de demult, va prezint astazi niste pisicute care au poposit in atelierul CreativeSEA acum ceva timp, niste pisicute negre, frumoase si elegante. Nu sunt precum pisicutele nazdravane, ele reusind sa lase urechile stapanilor in pace, insa le place sa stea cat mai aproape de sufletul lor, pe piept sau chiar pe gat. Si stau acolo cuminti, frumoase, ca un bibelou, fara sa darame margelutele sau sa se joace cu panglica de prindere. Pisicutele cuminti si-au gasit deja stapani, insa mi-e tare dor de ele, asa ca sper sa apuc sa le mai aduc niste surioare in curand.

Perechi de vise

De curand, o prietena de pe Facebook a share-uit un articol care a dat voce unor idei ce imi dadeau tarcoale de mult, dar le ascundeam, simtindu-ma parca vinovata de existenta lor: nu exista dragoste scrisa in stele, dragoste (sau orice altceva) pentru ca asa trebuia sa fie. Iubirea, ca orice relatie (si multe altele in viata) este o combinatie de coincidente bune, de lungimi de unda care sa se intrepatrunda putin si de munca si incercari continue. Desi am langa mine un sot extraordinar, o familie fara cusur si prieteni mai presus de cuvinte, nu am simtit niciodata ca lucrurile sunt asa pentru ca era scris in stele. Poate sunt o fire prea pragmatica (ciudat pentru cineva care cica are tangente cu arta, nu?), dar, desi este o distragere draguta de la imprevizibilitatea vietii, nu cred in horoscopul. Si cred cu tarie ca trebuie sa fim recunoscatori pentru oamenii dragi din jurul nostru si sa nu consideram ca "asa e normal". Relatiile de 2, 10 sau 50 de ani, se datoreaza celor doi oameni care si-au cladit o viata impreuna si care nu au incetat sa lupte pentru ea, nu stelelor sau destinului.

Sunt sigura ca va intrebati totusi ce legatura are polologhia de mai sus cu lucrusoarele handmade? Nu chiar asa de multa: anul trecut, pe cand pregateam nunta mea handmade, am facut si 2 seturi de pahare se sampanie pentru miri si nasi. Iar iarna aceasta am reusit in sfarsit sa-mi gasesc timp pentru a termina si ultimele 2 pahare (dintr-un set de 6), pentru dragii mei parinti. Si in timp ce pictam, nu am putut sa nu ma gandesc la oamenii carora le sunt destinate, la cele 3 relatii diferite, dar perfecte in felul lor.

Pentru noi am ales, bineinteles, biciclete. Desi am incercat un efect care nu mi-a iesit, si au trebuit sa-mi sara in ajutor Sabina si restul domnisoarelor de onoare cu sfaturi, iar draga de Andreea a venit in miez de noapte sa vada ce nu merge, in final au iesit destul de bine. Ca mica paranteza draguta, degrade-ul bleu i-a facut pe multi sa ne intrebe ce sapanie speciala aveam noi de era albastra :D .

Pentru nasi am ales niste dragoni tribali, (nu zicem de ce :P). Desi as fi vrut sa pictez un design propriu, nu am reusit sa ma adun destul, asa ca am adoptat unul gasit aici: http://satanicseagull.deviantart.com/art/Vector-Dragon-207614994 .

In final, pentru doi parinti iubitori de munte, am ales flori de colt delicate (de data asta desenate de mine :D ):

Si ca sa raman in sfera iubirii, va mai zic ca relatia mea cu vopselele de ceramica/sticla nu se poate descrie decat ca “love-hate relationship”. Mai avem de lupta nitel, dar promit sa revin cu lucrari din ce in ce mai frumoase :) .

Mici amintiri

Ce sunt marturiile am aflat abia acum 2-3 ani, cand am intalnit termenul cel mai probabil prin domeniul handmade romanesc. Un obicei pe care eu il banuiesc importat, ele sunt practic un mic semn de multumire pentru invitatii prezenti la o nunta, botez sau alt fel de petrecere. Mi-a placut mult ideea si am vrut s-o adopt pentru nunta mea, dar stiam ca nu vreau sa intru in hora fara sens a marturiilor de duzina fara scop sau semnificatie, care ajung pe fundul unei cutii sau chiar aruncate la putin timp dupa eveniment. Mi-am dorit inca de la bun inceput sa daruiesc oamenilor dragi un lucru util, pe care sa-l pastreze cu placere. Ideea unei marturii gustoase (prajiturele sau un borcanel cu gem sau dulceata de casa) era draguta, insa nu putea ramane ca amintire mult timp, un breloc este util, insa nu toti folosesc, iar magnetii de frigider nu sunt agreeati de toata lumea.

Am decis sa mergem pe varianta unor suporti de fotografii, inspirati fiind de minunatiile facute de talentata Nico, printre care vazusem ceva similar. Oricine are o fotografie care ii este draga sau poate vrea sa isi tina o lista la indemana. Dar ce anume sa fac si din ce material? Din pacate, a trebuit sa elimin rapid varianta de a crea ceva din Fimo, materialul folosit de Nico, din cauza lipsei de timp, iar sarma era si ea migaloasa. Tot invartind idei, am gasit inspiratie la alta persoana draga si extrem de talentata, Andreea, care, printre altele, a pictat forme decupate din MDF folosind tehnologia laser. A fost foarte draguta si mi-a recomandat un atelier de taiere, iar Marius, sotul ei, m-a ajutat cu sfaturi pentru a realiza modelele pentru taiat, dupa ce mi-am prins putin urechile in diverse programe vectoriale. Astfel ca, dupa ce am taiat o varianta din balsa(pe care o aveam la indemana) pentru a ma asigura ca modelul gandit de mine este realizabil, am trimis la taiat, iar in 2-3 zile ma jucam ca un copil cu gramada de bicicletute.

Dupa ce am slefuit toate modelele cu un smirghel auto de 400mg (nu trebuia sa fie auto, eu pe asta il foloseam pentru Fimo, asa ca aveam Ia indemana), cand a venit momentul pentru pictat, mi-a sarit in ajutor Sabina. Astfel, intr-o sambata dupa amiaza am intins pe masa toate nuantele de acrilic verde, albastru si galben, precum si alb si negru, pe care le-am gasit, mai multe feluri de pensule, dar si cateva instrumente auxiliare pentru a adauga textura: burete, roller si o periuta de dinti veche. Si am inceput sa nejucam cu diverse idei, in timp ce povesteam vrute si nevrute. Mi-a facut placere sa lucrez la toate Iucrusoarele handmade facute pentru nunta, dar marturiile clar au fost preferatele mele.

Dar cum dupa o etapa placuta trebuie sa vina si ceva mai laborios, a trebuit sa fac suportul propriu zis, sa lacuiesc bicicletutele si sa asamblez totul. Si fiindca unele nu vroiau defel sa stea in pozitie verticala si datorita efectului de domino, reuseau sa darame multe altele, a trebuit sa gasesc o solutie pentru a le sprijini. Tot uitandu-ma prin camera mi-a picat privirea pe nite bucati de polistiren pe care le foloseam pentru a fixa piesele de quilling si tatting. Le-am taiat deci in felii subtiri si Ie-am pus intre randurile de biciclete.

Ultimul pas a fost sa punem un mesaj de multumire in spatiul pentru fotografie. Parintii mei insa au avut ideea sa punem chiar o fotografie de la sedinta foto de logodna si sa scriem mesajul pe spate. Eu am ales fotografiile (mi-a fost greu sa aleg una, asa ca am ales vreo 6 :D ) si am facut compozitia cu mesajul, la dimensiunile necesare, iar tata s-a ocupat de printat si taiat (pozele erau cate 2 intr-un format 10x15 fiindca asa ni s-a parut dimensiunea mai potrivita).

In final, a fost ceva mai multa munca decat ma asteptam, si plictisitoare si placuta, pe alocuri usoara, pe alocuri grea si cu probleme, insa cu siguranta rezultatul final a meritat cu varf si indesat. Spre marea mea incantare, invitatilor le-au placut foarte mult, astfel ca au disparut si cele in plus(pentru invitatii care nu au mai venit). Ba chiar una din fetele dela restaurant, in timp ce strangeau mesele si noi ne pregateam de plecare, a venit si m-a intrebat daca a mai ramas vreuna, ca Ie admirase toata seara. A noastra nu mai stiu unde disparuse, asa ca parintii mei au dat-o pe a Ior (stiam ca mai ramasese una in plus acasa pe care le-o pot da).

Fotografie facuta de Ciprian Dumitrescu

Giveway de iarna

Ei, dragii mei, am cam fost departe de handmade (daca nu total paralela, atunci doar nitel tangential, ca sa folosesc o comparatie de “geek” :P ) atata timp, incat acum parca nici nu stiu ce sa fac, de unde sa incep, parca toate ma atrag, toate imi plac si, precum magarul lui Buridan , raman “infometata” (de lucru adica ;) ).

Asa ca m-am gandit sa va cer voua ajutorul si ce motiv mai frumos, decat un giveaway in asteptarea primaverii? Asadar, ce trebuie sa faceti? Simplu: sa dati un share la postarea de Facebook, pe care o gasiti aici si sa-mi lasati un comentariu (tot acolo) cu urmatoarele 3 elemente:

1. o tehnica (Fimo, sarma, margelute, pictura, rasina, pirogravura, origami, macrame, tatting, quilling, scrapbooking, reciclare)
2. o tema (poate fi mai generala - primavara, sau mai detaliata - o floare, dar as aprecia daca nu ar fi extrem de limitata: un iris albastru cu galben :p )
3. o gama de obiecte (bijuterii, decoratiuni interioare, etc - la fel, pot fi mai detaliate, poate brosa, etc).

La final, persoana care va castiga va primi o piesa descrisa de cele 3 puncte din comentariul propriu.

Termen: 31 ianuarie

Impletiri de amintiri

Poate nu multi stiu, dar eu ma cam lupt cu organizarea - imi place si vreau sa fiu organizata, dar tare greu reusesc si mai ales tare greu ma tin de organizare. Dar nu ma las batuta :D . Si ca sa am inspiratie, ma ajuta Pinterest si pe undeva prin gaura asta neagra, am dat eu de un articol despre curatenie/organizare care se axa pe un trend al minimalismului. Unul dintre sfaturile date era chiar despre articolele de lucru manual ("crafts", daca e s-o lasam pe engleza) si spunea ca daca nu ai folosit ceva in ultimele 6 luni, sa-l dai sau sa-l arunci. Hehe, oamenii astia nu m-au cunoscut pe mine (si bag mana in foc ca nu sunt singura nebuna :P ). Avand in vedere cate tehnici imi plac si cate activitati am avut prin viata personala in ultima vreme (mai ales in ultimul an), e cam greu sa gasesc ceva utilizat in ultimele 6 luni. Si ca sa arat un exemplu si mai exagerat, aflati ca de tehnica macrame nu ma mai atinsesem de vre-o 2 ani, pana sa vad la Andreea niste margelute de ceramica superbe pe care le-am vazut imediat pe o sfoara cu tot felul de nodulete. Si ca sa fie treaba treaba, in prima saptamana a anului asta am primit o comanda de 3 bratarici in tehnica asta, de pe Crafty, unde aveam un cont parasit de cel putin 1 an, poate mai mult. Asa ca, dupa 2 ani de pauza, revin cu 4 bratarele noi, plus ultima bratarica facuta inainte de pauza si o promisiune ca voi mai face (idei am o gramada, iar snur cerat si margele tocmai am luat).

La (re)inceput de drum

Ei, dragii mei, iata ca s-a terminat si anul 2014, un an nebun pentru mine, dar nebun de frumos, un vartej de iubire, de oameni dragi si momente unice. Am cunoscut oameni cum n-am crezut ca exista, am reintalnit oameni dragi, am ramas de n ori impresionata de oamenii ce ne-au stat alaturi tot anul, chiar daca lor li s-a parut normal, am iubit, am calatorit, m-am stresat, dar am si zambit, am ras si m-am bucurat cat pentru tot stresul si mai mult, pe scurt: l-am trait din plin, cu tot sufletul. Sí-n tot acest an, un lucru a lipsit (mai mult ca altele): CreativeSEA, locsorul meu plasat parca intr-o alta dimensiune, unde sunt libera sa visez, sa-mi las piticii sa zburde liberi si mainile sa creeze jucarele de tot felul.

Pentru anul care vine mi-am propus cam asa:

• sa zambesc mai mult
• sa ma stresez mai putin
• sa iubesc
• sa traiesc

Restul sunt detalii, detalii care raman in sufletelul meu, dar pe care voi avea grija sa le duc la indeplinire, pastrand planurile de mai sus.

Voua va urez un an frumos, cu zile lungi si pline de momente frumoase, cu distractie si cu relaxare, cu iubire, cu oameni dragi alaturi, cu zambete pana la urechi si cu multa sanatate.