Cer albastru

     Daca acum cateva zile ne bucuram de caldura soarelui de primavara si de un cer albastru cu nori pufosi si albi, astazi pe fereastra vedeam un cer intunecat si trist. In astfel de zile parca nu ne dorim altceva decat sa stam in casa, cu o cana de ceai, ciocolata calda sau cafea (dupa preferinte) si o carte sau un film bun. Mie imi mai place sa las totul deoparte si sa ma joc. Nu, nu jocuri pe calculator (sau poate si asta ;) ), ci sa experimentez, sa incerc tehnici si idei noi. Lucrand cu Fimo, am descoperit cate posibilitati deschid texturile si nu mi-a trebuit mult sa ma intreb daca imi pot face singura texturi, personalizand astfel si mai mult piesele rezultate. De aici a inceput o serie lunga de seri cautand informatii si de experimente mai mult sau mai putin reusite:

     Primele incercari au fost cu texturi facute chiar din Fimo - una folosind un element metalic, alta doar din Fimo, precum si folosind vopsea 3D . Mi-a placut claritatea celor de Fimo, dar vopseaua 3D imi da mai multe posibilitati. Ramane sa ma obisnuiesc sa controlez tubul mai bine.





     Mai tarziu am descoperit ideea de a "sapa" intr-un material. Am incercat spuma din care sunt facute cutiile de mancare, o spuma pentru hobby care se gaseste la magazinele specializate, precum si o foaie de Fimo coapta foarte putin. Mi-a fost greu sa sculptez in Fimo si am reusit sa-mi stric un creion mecanic pe care l-am folosit, insa mi-a placut claritatea liniilor rezultate. Spuma cutiilor de mancare tinde sa se rupa, iar cealalta este prea moale si nu lasa santuri destul de adanci.


  
     Dintr-o intamplare am ajuns sa folosesc o bucata de tavan fals. Tot un fel de spuma, dar mult mai dura si capabila de a-si pastra forma.

     Si pentru ca nu vreau sa va plictisesc degeaba cu experimentele mele, va arat si un colier realizat cu una dintre aceste texturi:

A venit primavara

A trecut ceva timp de cand nu v-am mai scris ultima oara. De ce? In mare parte din lipsa de timp. De timp pentru online, de timp pentru scris. De lucrat am lucrat si o sa va arat si ce in zilele urmatoare.
Ultima data cand v-am scris eram inca in plina iarna, era frig si ne cautam cu totii un locsor cald, o canuta de ciocolata calda, ceai, vin sau poate tuica fiarta sa ne fie mai bine. Acum ma uit pe fereastra si vad soarele primaverii, pe care l-am asteptat atat. A venit la timp, odata cu primele zile ale lunii martie, parca sa ne mangaie fata si sa ne arate ca nu ne-a uitat. Au aparut si florile, flori pe care in aceste zile fiecare femeie le primeste de la prieteni, sori, tati, colegi. Pe mine ma bucura doar sa merg pe strada si sa admir culorile, ador sa intru in balcon si sa vad florile razand la soare, eventual o pisica rasfatata tolanita, absorbind parca fiecare raza.

Dar zilele acestea nu primim numai flori, ci si cadouri, sub forma acelor mici simboluri ale primaverii, martisoarele. Este un prilej pentru toti artizanii sa arate ca lucrurile cu adevarat muncite, chiar daca nu perfecte, sunt mai pretioase decat kitch-urile de pe tarabele de langa metrou. Eu recunosc ca am decis sa ma tin departe de tot acest cerc vicios. Recunosc ca imi este teama. Nu vreau sa ma iau la intrecere cu nimeni. Mai ales cand oamenii sunt atat de greu de educat. Cel putin in ceea ce priveste handmade-ul.

Am decis deci sa fac martisoare pentru familie si prieteni. Sau asa planuisem. Planul meu s-a schimbat cand mi s-a propus sa fac niste martisoare speciale. Nu am putut rezista. V-am spus ca ador comenzile personalizate si mai ales ador provocarile. In cazul de fata provocarea consta in ghete de Kangoo Jump in miniatura. Si nu una sau doua, ci 15. Nu stiam exact cum arata, asa ca m-am apucat sa caut, am gasit mai multe variante, mai multe modele, mai multe culori. Culoarea o stiam, dar de model nu eram sigura. Perfectionista din mine vroia cat mai multe detalii, cat mai mult realism. M-a oprit realitatea. Realitatea unei zile pline, cu o plimbare cu bicicleta in afara Bucurestiului, terminata pe la 6 seara, realitatea zilei de Duminica, urmata de o zi de lucru, realitatea unui numar de 15 ghetute si inca 5 martisoare sub forma de mar. Si totul s-a prelungit pana la 3:30, urmata de cateva ore dimineata. Ca de fapt termenul limita era marti cu posibilitate de prelungire, nu va mai spun. Veti afla cat de aeriana pot fi uneori :P . Mai bine va arat rezultatul acelei nopti de Duminica, jucarelele ce vor ajunge la niste fete care oparticipa la un curs de Kangoo Jumps si unul de Fitness:

Zbor de fluture

     Titlul de astazi ascunde vise si sperante, dar si tristele. De ce? Pentru ca la fel de fragil precum un zbor de fluture este si viata umana. Nu stiu de ce mi-a venit in minte asta acum - poate pentru ca saptamana ce a trecut am avut ocazia sa citesc despre persoane extraordinare care nu mai sunt printre noi si invariabil gandul mi-a fugit la bunicul.

    Dar un zbor de fluture inseamna si frumusete, inocenta si vis. Inglobeaza o eleganta si o puritate pe care numai natura putea sa o creeze, cu o finete imposibil de egalat de mana umana. Am adorat intotdeauna fluturii, asa cum ador florile - mi-e imposibil sa nu ma simt copil, sa nu visez si sa urmez miscarea fina a petalelor sau zborul lin si liber. 

    Stiu ca nu am mai postat de mult si am multe de recuperat, foarte multe sa va spun si sa va arat. Si tot o comanda speciala a venit sa ceara sa ii fie spusa povestea. S-a strecurat tiptil pe langa mine si mi-a soptit sa nu uit ce mult inseamna pentru mine fiecare lucrusor ce-mi paraseste masa de lucru. Cum caut informatii, incerc sa gasesc solutii, incerc variante pe care apoi sfarsesc prin a le arunca, dar, in final, din toate acestea iese un Pheonix care imi doresc sa fie purtat cu drag de cea la care va ajunge.

    Fluturasul acesta adora sa se aseze pe hainele celor de care prinde drag si sa ramana acolo sa fie admirat:





Se poate realiza in orice culori doriti. Pret: 35 RON

Inceputuri si sfarsituri

     Sau poate invers? Nu sunt pesimista din fire, dimpotriva chiar - sunt optimista convinsa, chiar daca uneori stresul ma intoarce pe dos. Ordinea din titlu e aleatoare. Banuiesc ca va dati seama la ce ma refer. De cand am postat ultima data s-au terminat si au inceput multe - a trecut sfarsitul lumii, a fost Craciunul, s-a terminat anul.

     Dar nu sfarsitul e important. Desi copilul din mine regreta ca s-au terminat sarbatorile, ca s-a terminat “vacanta”, viata m-a invatat ca important este sa pretuim fiecare moment. Pentru mine aceste sarbatori au fost mai incarcate emotional decat altele. Si aici au fost multe inceputuri, multe prime dati sau printre primele dati. A fost primul Craciun de cand nu mai locuiesc cu parintii, a fost probabil a doua oara de cand imi amintesc cand nu am petrecut Craciunul la tara, la bunici, si desi bunica a fost cu noi, alte rude si prieteni au lipsit, a fost al doilea Craciun fara bunicul meu si parca l-am resimtit mai mult decat anul trecut. Lucrurile evolueaza, se schimba, si nu e un lucru rau, insa e greu sa fii logic in perioada asta. Mie una mi-a fost. Pe langa asta insa, au fost sarbatori pline, cu vizite reciproce ale familiei, cu vizite la prieteni, mult joc si un Revelion cu multe jocuri. Prefer jocurile pentru socializare in locul statului pe canapea cu un pahar de vin/bere/suc in mana si discutii simple.

     Bineinteles ca printre toate acestea si-a facut loc si CreativeSEA, s-au ascuns prin casa cateva pisicute care au plecat apoi catre noi stapani, am admirat zborul unui fluturas inventiv si nazdravan, am ars regrete si amintiri neplacute, si am impletit vise si sperante cu razele soarelui de iarna, frumos dar rece. 

     Si acum vine momentul cand toata lumea face planuri, liste si promisiuni. Poate sunt doar eu mai ciudata, dar cand scriu dorintele pe hartie, isi pierd magia, isi pierd misticismul si frumosul, parca cineva le taie aripile si inceteaza a mai fi dorinte, devin randuri pe o hartie, devin o obligatie ce treabuie indeplinite. Nu, dorintele trebuie sa ramana intr-un coltisor de suflet, sa rasara din cand in cand si sa ne dea un imbold sa le implinim. Lucrurile pe care ni le propunem sau vrem sa le realizam - asta e altceva - acelea trebuie scrise (eu cel putin asa simt), trebuie sa devina tangibile, sa le avem in fata sa le amintim intotdeauna. Dar nu trebuie sa fie liste pe tot anul, nu trebuie sa fie pentru la vara sau pentru luna viitoare, pot fi pentru maine sau saptamana viitoare - de ce sa avem liste pentru tot anul? In acest fel nu vom face decat sa amanam, pentru e timp destul, nu? Nu-mi place sa fac planuri si nu voi face, dar voi continua sa-mi scriu toate ideile, tot ce vreau sa fac. Ironic insa, am nevoie sa scriu ce vreau sa realizez, am nevoie de liste cu lucrurile pe care vreau sau trebuie sa le duc la indeplinire intr-o zi sau o saptamana. Sunt atatea, incat este usor sa se piarda in labirintul dorintelor. Prin aceste liste simt ca pot atrage timpul, uneori dusman, sa-mi fie cu adevarat prieten.

     Dupa cum spuneam, nu m-am putut departa de handmade, astfel ca am lucrat cateva comenzi si cadouri, printre care 2 fulgisori (unul pentru un schimb de decoratiuni de Craciun, pe care nu am apucat sa-l fotografiez eu, ci doar recipientul si unul cadou pentru mama):

Din nou despre modelaj

      Acum cativa ani nu as fi crezut niciodata sa fiu in stare sa modelez. Poate tot la fel cum nu credeam ca sunt in stare sa desenez cu ceva mai multi ani in urma. Asa cum acum nu cred ca as putea face multe alte lucruri. Inca sustin ca nu am talent, dar cu multa munca, pot spune ca uneori ajung sa fiu multumita de ce fac. Relativ. Multumita total nu voi fi niciodata. Cineva imi spunea ca sunt cel mai dur critic la adresa propriei mele munci. Da, sunt. Si nu mi se pare un lucru rau. Poate doar uneori. 

     Revenind insa la ce spuneam, nu credeam ca voi fi in stare sa modelez. Am inceput, ca multe altele, prin modele simple si tutoriale. O caracatita, o picatura, un cap de pisicuta, mai tarziu un trandafir. Apoi mai multi trandafiri. Ii adoram, reusind sa complementeze atat de bine elemente de metal. 

     Nu stiu cum am hotarat deodata sa incerc si un personaj. Vazusem prea multe pe DeviantART cred. Am ales o reprezentare simpla - un chibi (caricatura din lumea anime), dar am ales personajul care mi-a marcat copilaria: Sailor Moon. Pentru ca, dupa cum am mai zis, de cele mai multe ori reusesc sa ma complic. Am folosit Fimo ramas de la alte modele, amestecat. Nu stiu cat a durat, dar stiu sigur ca l-am carat dupa mine mult timp, a calatorit chiar si la tara cred.

     Apoi a venit Nijikonul. V-am mai povestit de el in celalalt articol (este o conventie pentru fanii anime). Si m-am trezit la o luna distanta, nestiind exact ce vreau sa fac. Am inceput sa rascolesc internetul dupa personaje din anime-uri, micute si dragute, pe care sa le pot modela. L-am ales pe Pikachu, Totoro, Mokona, pokemon-ul Eevee si Kirara din Inuyasha. Si am mai vrut sa fac si un ursulet panda, un catel, o pisicuta si cativa ursuleti “de plus”. Fiecare a fost o mica sau mare provocare, fiecare mi-a mancat mai multe sau mai putine ore si pe fiecare le-am urat si le-am iubit in acelasi timp. Si cand si-au gasit stapani iubitori, eram gata sa o iau de la capat. 

     Nu pot sa va spun de ce m-am oprit. Facultate, viata, lene, alte hobby-uri. Cate putin din toate. Pasta de modelat a ramas uitata intr-o cutie, alaturi de restul materialelor. Dar n-am uitat de ea. Am vrut de multe ori sa ma intorc, dar alte tehnici m-au acaparat. Asta pana cand cineva a observat modelajul printre multitudinea de tehnici care m-au fascinat si m-a intrebat daca pot realiza nazdravanele pisicute atarnate. Restul povestii il stiti dintr-un articol anterior. Ce a urmat, dupa cum spuneam si ieri, m-a luat total prin surprindere. Nu numai ca au fost apreciate si au existat doritori pentru acest model, dar au existat persoane care au avut incredere in mine destul cat ca imi incredinteze ceva total diferit. M-a atras provocarea, am adorat ideea de a face ceva diferit, am studiat poze si m-am apucat de lucru. Am incercat, am desfacut si refacut, am avut un critic langa mine plus unul in propria persoana, m-am culcat bine dupa miezul noptii cu ochii in ceata si spatele in pioneze. In final eu zic ca a meritat. Sper ca cei la care au ajuns animalutele sa primeasca ce si-au dorit, ce au sperat.

     Pentru mine a meritat. Zambesc cu gura pana la urechi numai cand ma gandesc ca mai am ceva de facut, ador sa fac documentarea, sa caut imagini cu modele, sa caut alte modele si idei. Astept deci in continuare ideile voastre, astept noi provocari, cu toate noptile pe jumatate dormite, cu toate orele pierdute si cu toate orele de cautari si planificari. Imi place tot procesul, si ce e bine, si ce e mai greu.

     La final, va las alti doi nazdravani, de data asta din rasa Westie Terrier. Va las pe voi sa hotarati daca mi-au iesit asemanatori cu realitatea:

Comenzi speciale

     Va povesteam intr-un articol mai de mult ca sunt cel mai incantata de comenzile personalizate, mai ales daca au o poveste in spate. Atunci cand am postat pisicutele atarnatoare, nu mi-am imaginat ca vor avea asa de mult succes. Nu va pot povesti cat m-am bucurat sa vad ca nu mi s-a cerut doar modelul initial (pentru care oricum m-am simtit vinovata, nefiind original) ci si alte idei, unele complet diferite.

     Pentru inceput am avut de facut o pereche similara cu originalul, insa pe culoarea gri, dar si un model inspirat dintr-un personaj din anime-ul Trigun: o pisicuta numita Kuroneko. Desi modelul e similar, a fost totusi o provocare pentru mine sa realizez forma capului, urechile si chiar si ochii, din cauza dimensiunii.

      Comanda care mi-a ramas in suflet, insa, a fost una venita pe ultima suta de metri, dar reprezentand un cadou special pentru o persoana speciala si cu o frumoasa poveste in spate, astfel incat nu m-am putut abtine. Cerinta a fost sa realizez astfel de cercei sub forma a doi catelusi, ce urmau sa ajunga la stapana a doi caini frumosi si cuminti pe care ii iubeste mult. Cum sa pot refuza asa ceva? Am stat pana noaptea tarziu, probabil pe la 2-3, am amestecat pasta de modelat pana m-au durut mainile, pentru a realiza culorile pe care le vroiam si apoi am inceput cu rabdare sa sculptez, avand poze cu modelele in fata. Nu au iesit exact la fel si in nici un caz nu au iesit perfect - mai am mult de invatat si de experimentat, insa pot spune ca in final am fost multumita de rezultat:





     Si modelele:

     


     Intre timp am contactat persoana care a facut modelul care m-a inspirat si am decis sa nu mai fac modelul original, insa ideea de animalut atarnat de ureche o pot mentine, deci astept in continuare daca aveti idei.

Giveaway

     In ultimele zile am simtit cum incet se lasa gerul, cum ne bat la usa primii fulgi de zapada si am vazut cum pe strazi si prin magazine isi fac loc podoabe si lumini colorate. Nu sunt adepta comercialismului, o seara petrecuta cu familia cu povestiri langa soba ar fi Craciunul perfect pentru mine. Nu o sa fiu ipocrita sa spun ca nu-mi place sa primesc cadouri, insa prefer sa ofer cadouri, ador bucuria pe care ele o aduc, fie cumparate, fie facute de mana. O amintire foarte placuta legata de un cadou facut de mana a fost cand i-am oferit mamei un pomisor creat de mine din sarma subtire de cupru si margele, pe care mama (si nu numai) l-a crezut cumparat. Poate va voi spune intr-o zi povestea lui. Deocamdata sunt alte lucrusoare care asteapta sa li se scrie povestea, pentru ca apoi sa v-o poata spune.

     Am considerat intotdeauna ca de Craciun nu cadourile mari sau scumpe sunt importante, ci ceva mic, simbolic, ceva frumos pe care acea persoana nu si l-ar fi cumparat. Cadourile facute de mana mi se par cele mai potrivite, mai departe de produsele facute in masa, fara o idee sau un concept, lucruri ce nu pot vorbi, nu va pot spune o poveste din prima privire pe care le-o aruncati.
Si pentru ca sunt sigura ca si voi cautati cadouri pentru cei dragi (si de ce nu, poate si pentru voi), am hotarat sa fac un giveaway. Si pentru ca nu stiu care din lucrusoarele facute de mine va plac, va las pe voi sa alegeti dintr-un folder de Flickr, pe care vi l-ati dori cadou. Le-am pus pe toate aici.
Tot ce trebuie sa faceti este sa dati Like la pagina CreativeSEA de pe Facebook si sa dati share acestei imagini. Pentru a fi sigura ca nu pierd nici o postare, cel mai sigur ar fi sa si lasati un comentariu pozei, pentru a va identifica mai usor.