Targul ILoveHandmade octombrie 2013

A fost al 3-lea targ la care am participat, a fost ploaie desi toti anuntau soare, a fost dezamagire, dar au fost prieteni, au fost oameni frumosi si veseli, au fost clipe frumoase si clipe in care vroiam doar sa ma cuibaresc pe canapea cu o cana de ceai cald si o carte.

N-a fost perfect, nici pe departe, dar am invatat multe, mi-am facut prieteni, am ras, am povestit, am schimbat idei si tehnici, am vorbit de arta si de viata, am dardait impreuna, am zambit la remarcile unor copilasi si am lasat in urma toata ceata si vremea mohorata de afara.

Mai am de invatat, mai am de incercat si mai am de experimentat si multumesc tuturor care imi sunt alaturi, prieteni si cunostinte sau doar oameni care apreciaza ce fac si-mi lasa un comentariu. Sunt lucruri mici care ne fac sa evoluam. Important este sa ne folosim de ele.

Si pentru ca e posibil sa mai dureze un pic pana apuc sa fotografiez toate lucrusoarele ramase, va invit sa va uitati prin albumul in care am pus pozele detaliate facute la targ si daca va place ceva, sa aruncati un mesaj :) . Pozele le gasiti AICI.

Colors of happiness

Va spun cu mana pe inima ca nu stiu cum sa incep postarea de astazi. A trecut atata timp de cand nu v-am mai povestit nimic, incat mi-e rusine cum nu va imaginati si vin cu capul plecat si coada intre picioare si cu promisiunea ca voi recupera cat de repede pot ce nu am apucat sa va arat, sa va povestesc.

Imi este greu, nu stiu de unde sa incep, ce sa va spun mai intai, ce sa va arat. Sa va povestesc de ce am lipsit atat? Mi-ar fi greu, pentru ca nu pot spune cu mana pe inima “am fost ocupata sa fac x sau y”, nu pot sa scriu pe hartie ce am facut in fiecare zi, in fiecare saptamana. A fost insa o vara plina: plina de prieteni, plina de activitati (plimbari cu bicicleta, concursuri de alergat si de bicicleta), plina de zambete si amintiri.

Dar ce a adus mai important vara aceasta, a fost un eveniment pe care nu il asteptam, nu atat de curand: am fost ceruta in casatorie de prietenul meu, la exact 2 ani de cand ne-am cunoscut, printre prieteni biciclisti, in imprejurari similare. A inceput o perioada de vise, de planuri, plina de zambete si de iubire, dar care mi-a ocupat o mare parte a timpului liber. Mai avem destul timp la dispozitie sa punem la punct totul (1 an mai exact), insa am decis ca nu vreau sa transformam o perioada de vis intr-una stresanta, asa ca vreau sa ma ocup pe rand, din vreme, de pregatiri.

Acum incep incet-incet sa-mi pun ordine in ganduri, in viata, sa-mi pun planurile pe hartie si sa le fac pe toate, pe rand. Si cum nu ma puteam tine departe de handmade, incep prin a sterge praful asternut peste lucrusoarele CreativeSEA, sa le fac frumoase pentru a vi le putea arata si poate isi vor gasi stapan si cele care inca zac prin cutioarele mele cu minuni. Deocamdata va las un set colorat si vesel:

Puf vechi si nou

Dragilor, imi cer iertare ca iar nu v-am mai scris. Nu v-am uitat, nici nu am incetat sa lucrez, dar nu am mai avut timp de fotografiat si de scris. Incet-incet revin la zi, dar pana atunci am programat un concediu in urmatoarea saptamana si jumatate, despre care va voi povesti cand ma intorc. Ma vor astepta fotografiile catorva zeci de produse pe care vi le voi prezenta pe rand.

Pana atunci, as vrea sa va prezint o comanda foarte draga mie, niste floricele pe care iubitoarea de munte din mine le adora si le tine aproape de sufletel dar pe care, desi am avut intentia adeseori, nu reusisem sa le intruchipez in nici un fel. Dar, cum s-a mai intamplat si alta data, nu am fost singura care ar fi vrut sa poarte niste pufuleti albi la urechi, asa ca a aparut provocarea. A trebuit sa le fac si vroiam sa le fac cat mai frumoase cu putinta si cat mai realiste. De unde real folos mi-a fost un tutorial foarte detaliat, scris de o artista handmade romanca pe care o respect enorm: Gem's Gems. Nu mi-au iesit atat de perfecte, dar m-am indragostit de efect si n-am fost singura. Cercelusii au ajuns la noua stapana care a fost mai mult decat incantata. Ce sa-mi doresc mai mult?

Cer albastru

     Daca acum cateva zile ne bucuram de caldura soarelui de primavara si de un cer albastru cu nori pufosi si albi, astazi pe fereastra vedeam un cer intunecat si trist. In astfel de zile parca nu ne dorim altceva decat sa stam in casa, cu o cana de ceai, ciocolata calda sau cafea (dupa preferinte) si o carte sau un film bun. Mie imi mai place sa las totul deoparte si sa ma joc. Nu, nu jocuri pe calculator (sau poate si asta ;) ), ci sa experimentez, sa incerc tehnici si idei noi. Lucrand cu Fimo, am descoperit cate posibilitati deschid texturile si nu mi-a trebuit mult sa ma intreb daca imi pot face singura texturi, personalizand astfel si mai mult piesele rezultate. De aici a inceput o serie lunga de seri cautand informatii si de experimente mai mult sau mai putin reusite:

     Primele incercari au fost cu texturi facute chiar din Fimo - una folosind un element metalic, alta doar din Fimo, precum si folosind vopsea 3D . Mi-a placut claritatea celor de Fimo, dar vopseaua 3D imi da mai multe posibilitati. Ramane sa ma obisnuiesc sa controlez tubul mai bine.





     Mai tarziu am descoperit ideea de a "sapa" intr-un material. Am incercat spuma din care sunt facute cutiile de mancare, o spuma pentru hobby care se gaseste la magazinele specializate, precum si o foaie de Fimo coapta foarte putin. Mi-a fost greu sa sculptez in Fimo si am reusit sa-mi stric un creion mecanic pe care l-am folosit, insa mi-a placut claritatea liniilor rezultate. Spuma cutiilor de mancare tinde sa se rupa, iar cealalta este prea moale si nu lasa santuri destul de adanci.


  
     Dintr-o intamplare am ajuns sa folosesc o bucata de tavan fals. Tot un fel de spuma, dar mult mai dura si capabila de a-si pastra forma.

     Si pentru ca nu vreau sa va plictisesc degeaba cu experimentele mele, va arat si un colier realizat cu una dintre aceste texturi:

A venit primavara

A trecut ceva timp de cand nu v-am mai scris ultima oara. De ce? In mare parte din lipsa de timp. De timp pentru online, de timp pentru scris. De lucrat am lucrat si o sa va arat si ce in zilele urmatoare.
Ultima data cand v-am scris eram inca in plina iarna, era frig si ne cautam cu totii un locsor cald, o canuta de ciocolata calda, ceai, vin sau poate tuica fiarta sa ne fie mai bine. Acum ma uit pe fereastra si vad soarele primaverii, pe care l-am asteptat atat. A venit la timp, odata cu primele zile ale lunii martie, parca sa ne mangaie fata si sa ne arate ca nu ne-a uitat. Au aparut si florile, flori pe care in aceste zile fiecare femeie le primeste de la prieteni, sori, tati, colegi. Pe mine ma bucura doar sa merg pe strada si sa admir culorile, ador sa intru in balcon si sa vad florile razand la soare, eventual o pisica rasfatata tolanita, absorbind parca fiecare raza.

Dar zilele acestea nu primim numai flori, ci si cadouri, sub forma acelor mici simboluri ale primaverii, martisoarele. Este un prilej pentru toti artizanii sa arate ca lucrurile cu adevarat muncite, chiar daca nu perfecte, sunt mai pretioase decat kitch-urile de pe tarabele de langa metrou. Eu recunosc ca am decis sa ma tin departe de tot acest cerc vicios. Recunosc ca imi este teama. Nu vreau sa ma iau la intrecere cu nimeni. Mai ales cand oamenii sunt atat de greu de educat. Cel putin in ceea ce priveste handmade-ul.

Am decis deci sa fac martisoare pentru familie si prieteni. Sau asa planuisem. Planul meu s-a schimbat cand mi s-a propus sa fac niste martisoare speciale. Nu am putut rezista. V-am spus ca ador comenzile personalizate si mai ales ador provocarile. In cazul de fata provocarea consta in ghete de Kangoo Jump in miniatura. Si nu una sau doua, ci 15. Nu stiam exact cum arata, asa ca m-am apucat sa caut, am gasit mai multe variante, mai multe modele, mai multe culori. Culoarea o stiam, dar de model nu eram sigura. Perfectionista din mine vroia cat mai multe detalii, cat mai mult realism. M-a oprit realitatea. Realitatea unei zile pline, cu o plimbare cu bicicleta in afara Bucurestiului, terminata pe la 6 seara, realitatea zilei de Duminica, urmata de o zi de lucru, realitatea unui numar de 15 ghetute si inca 5 martisoare sub forma de mar. Si totul s-a prelungit pana la 3:30, urmata de cateva ore dimineata. Ca de fapt termenul limita era marti cu posibilitate de prelungire, nu va mai spun. Veti afla cat de aeriana pot fi uneori :P . Mai bine va arat rezultatul acelei nopti de Duminica, jucarelele ce vor ajunge la niste fete care oparticipa la un curs de Kangoo Jumps si unul de Fitness:

Zbor de fluture

     Titlul de astazi ascunde vise si sperante, dar si tristele. De ce? Pentru ca la fel de fragil precum un zbor de fluture este si viata umana. Nu stiu de ce mi-a venit in minte asta acum - poate pentru ca saptamana ce a trecut am avut ocazia sa citesc despre persoane extraordinare care nu mai sunt printre noi si invariabil gandul mi-a fugit la bunicul.

    Dar un zbor de fluture inseamna si frumusete, inocenta si vis. Inglobeaza o eleganta si o puritate pe care numai natura putea sa o creeze, cu o finete imposibil de egalat de mana umana. Am adorat intotdeauna fluturii, asa cum ador florile - mi-e imposibil sa nu ma simt copil, sa nu visez si sa urmez miscarea fina a petalelor sau zborul lin si liber. 

    Stiu ca nu am mai postat de mult si am multe de recuperat, foarte multe sa va spun si sa va arat. Si tot o comanda speciala a venit sa ceara sa ii fie spusa povestea. S-a strecurat tiptil pe langa mine si mi-a soptit sa nu uit ce mult inseamna pentru mine fiecare lucrusor ce-mi paraseste masa de lucru. Cum caut informatii, incerc sa gasesc solutii, incerc variante pe care apoi sfarsesc prin a le arunca, dar, in final, din toate acestea iese un Pheonix care imi doresc sa fie purtat cu drag de cea la care va ajunge.

    Fluturasul acesta adora sa se aseze pe hainele celor de care prinde drag si sa ramana acolo sa fie admirat:





Se poate realiza in orice culori doriti. Pret: 35 RON

Inceputuri si sfarsituri

     Sau poate invers? Nu sunt pesimista din fire, dimpotriva chiar - sunt optimista convinsa, chiar daca uneori stresul ma intoarce pe dos. Ordinea din titlu e aleatoare. Banuiesc ca va dati seama la ce ma refer. De cand am postat ultima data s-au terminat si au inceput multe - a trecut sfarsitul lumii, a fost Craciunul, s-a terminat anul.

     Dar nu sfarsitul e important. Desi copilul din mine regreta ca s-au terminat sarbatorile, ca s-a terminat “vacanta”, viata m-a invatat ca important este sa pretuim fiecare moment. Pentru mine aceste sarbatori au fost mai incarcate emotional decat altele. Si aici au fost multe inceputuri, multe prime dati sau printre primele dati. A fost primul Craciun de cand nu mai locuiesc cu parintii, a fost probabil a doua oara de cand imi amintesc cand nu am petrecut Craciunul la tara, la bunici, si desi bunica a fost cu noi, alte rude si prieteni au lipsit, a fost al doilea Craciun fara bunicul meu si parca l-am resimtit mai mult decat anul trecut. Lucrurile evolueaza, se schimba, si nu e un lucru rau, insa e greu sa fii logic in perioada asta. Mie una mi-a fost. Pe langa asta insa, au fost sarbatori pline, cu vizite reciproce ale familiei, cu vizite la prieteni, mult joc si un Revelion cu multe jocuri. Prefer jocurile pentru socializare in locul statului pe canapea cu un pahar de vin/bere/suc in mana si discutii simple.

     Bineinteles ca printre toate acestea si-a facut loc si CreativeSEA, s-au ascuns prin casa cateva pisicute care au plecat apoi catre noi stapani, am admirat zborul unui fluturas inventiv si nazdravan, am ars regrete si amintiri neplacute, si am impletit vise si sperante cu razele soarelui de iarna, frumos dar rece. 

     Si acum vine momentul cand toata lumea face planuri, liste si promisiuni. Poate sunt doar eu mai ciudata, dar cand scriu dorintele pe hartie, isi pierd magia, isi pierd misticismul si frumosul, parca cineva le taie aripile si inceteaza a mai fi dorinte, devin randuri pe o hartie, devin o obligatie ce treabuie indeplinite. Nu, dorintele trebuie sa ramana intr-un coltisor de suflet, sa rasara din cand in cand si sa ne dea un imbold sa le implinim. Lucrurile pe care ni le propunem sau vrem sa le realizam - asta e altceva - acelea trebuie scrise (eu cel putin asa simt), trebuie sa devina tangibile, sa le avem in fata sa le amintim intotdeauna. Dar nu trebuie sa fie liste pe tot anul, nu trebuie sa fie pentru la vara sau pentru luna viitoare, pot fi pentru maine sau saptamana viitoare - de ce sa avem liste pentru tot anul? In acest fel nu vom face decat sa amanam, pentru e timp destul, nu? Nu-mi place sa fac planuri si nu voi face, dar voi continua sa-mi scriu toate ideile, tot ce vreau sa fac. Ironic insa, am nevoie sa scriu ce vreau sa realizez, am nevoie de liste cu lucrurile pe care vreau sau trebuie sa le duc la indeplinire intr-o zi sau o saptamana. Sunt atatea, incat este usor sa se piarda in labirintul dorintelor. Prin aceste liste simt ca pot atrage timpul, uneori dusman, sa-mi fie cu adevarat prieten.

     Dupa cum spuneam, nu m-am putut departa de handmade, astfel ca am lucrat cateva comenzi si cadouri, printre care 2 fulgisori (unul pentru un schimb de decoratiuni de Craciun, pe care nu am apucat sa-l fotografiez eu, ci doar recipientul si unul cadou pentru mama):