Despre mine

     Am zis ca nu scriu despre mine. Stiu. Mi-as fi dorit sa ma puteti citi prin creatiile mele. Dar nu mi se pare corect. Daca de fapt voua va e mai usor sa-mi intelegeti creatiile prin mine? Sau si una si alta? Si uite asa s-au nascut randurile de mai jos. Nu va asteptati sa gasiti o definitie, un istoric, pentru ca asta nu va pot da. Va pot da cateva franturi de ganduri aruncate si amestecate, dar care sper sa dea un sens cuvintelor scrise pana acum sau celor ce le voi mai scrie, sa dea un sens creatiilor mele, sau, dimpotriva, sa capete un sens odata cu ele.

      Si totusi nu stiu ce sa scriu. Nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. Nu mi-a placut niciodata sa ma descriu, poate si fiindca nu am reusit niciodata sa ma definesc in cateva cuvinte. Primind o cerinta sa spun ceva despre mine, sa ma definesc in 2,3 sau 4 cuvinte, sa spun unde ma vad peste 5 sau 10 ani, m-au lasat intotdeauna fara cuvinte. In schimb, o conversatie naturala mi se pare un mod mult mai facil, mai placut, de a spune cate ceva despre mine. Dupa parerea mea, orice om este o fiinta complexa, oricat de unilateral ar parea, nu este niciodata alb sau negru. Daca la personalitate mai adaugi si trecutul, prietenii, influientele, deja se ajunge intr-o increngatura mult prea mare si complexa sa poata fi cuprinsa intr-o viata de om, daramite in cateva minute, in cateva cuvinte.

      Nu m-am considerat niciodata artist si nu cred ca ma voi considera vreodata. Nu in adearatul sens al cuvantului. Ador sa creez, imi place sa admir, imi place sa incerc, sa vad, sa experimentez, insa am o fire prea analitica si prea logica pentru a ma considera o fire artistica in toata puterea cuvantului. I place sa planific, sa am lucrurile sub control. Dar, uneori, imi place sa visez, sa inchid ochii si sa-mi creez o lume a mea, uneori imi doresc spontaneitate, sa uit de liste, de planificari si analize. Cum se impaca aceste doua laturi? Se impaca in mine. Asta sunt eu.

      Eu nu pot spune, precum multi alti creatori de handmade, ca am fost intr-un mediu artistic de mic copil, ca am avut spirit creator dintotdeauna. Sau poate am avut, dar a stat ascuns bine.
Este drept ca, inainte de a merge la scoala sau chiar si in clasele primare adoram sa desenez si mai ales adoram sa fac design-uri de haine. Cand mergeam in vacante la tara, imi placea sa cos haine pentru papusi, cu bucatele de materiale primite de la o croitoreasa din sat. Acasa, ma intalneam deseori cu o fetita din bloc, cu 3 ani mai mica decat mine si toata ziua inventam haine. Nu mai stiu exact cand am incetat. Poate cand s-a mutat ea. Poate cand am intrat in clasa a 5-a si am schimbat scoala. Cert este ca am decis ca nu am talent, nu pot desena. Nu persoane, cel putin. Am avut insa parte de o noua perspectiva cand am incercat pentru prima data desenul de natura moarta. E drept ca era vorba de borcane si elemente in majoritatea loc cu linii drepte. Dar imi placea ce iesea. Si reuseam sa le si hasurez. Pentru prima data dupa mult timp, eram mandra de ce realizam. Dar s-a terminat scoala generala. A venit liceul, fara ore de desen, a aparut internetul, iesiri cu prietenii si posibil alte interese si am uitat de desen. Oarecum nu uitasem de design - pe vremea aceea era foarte popular jocul Sims 2, iar partea mea preferata a jocului era crearea caselor. De la arhitectura la mobilarea lor. Am si acum caiete cu planuri pentru noi case. Acest lucru m-a determinat in clasa a 11-a, sa incerc arhitectura, prin niste meditatii, desi eram determinata sa urmez facultatea de Automatica si Calculatoarea din cadrul Politehnicii. N-a mai fost nevoie, intrucat un an de meditatii m-au facut sa realizez ca desenul era pentru mine totusi o pasiune, nu ceva pe care sa-l pot face la comanda, pentru ca mi se spune. Am revenit deci la planul initial si am urmat un profil tehnic, pe care in continuare mi-l consider potrivit, insa nu am uitat desenul. La sfarsitul clasei a 12-a am redescoperit desenele japoneze ale copilariei si dintr-o intamplare, am realizat ca de fapt pot desena. In mod clar mi-ar fi rusine sa va arat ce faceam atunci, insa incet, incet, cautand informatii, tutoriale, idei, inspiratii, am evoluat. Am descoperit platforma de arte DeviantART si fara sa vreau am inceput sa explorez si alte sectiuni. Asa am ajuns sa descopar, asa cum va povesteam intr-un articol trecut, lucrul cu margele de nisip. Restul au venit de la sine: lucrul cu sarma, pasta de modelat Fimo, origami, quilling, macrame, tatting/frivolite .Unele nici nu mai stiu cum le-am descoperit, cum m-au acaparat, dar toate, pe rand, mi-au mancat ore, nopti poate, momente cand ar fi trebuit sa invat sau sa fac altceva, mai multe sau mai putine, pana am capatat curaj sa pun mana si sa realizez ceva. Fiecare, pe rand, au capatat o prioriatte mai mica si au ajuns intr-o cutie. Dar nu le-am uitat si de fiecare data am revenit la ele. Acum consider ca a venit timpul sa gasesc un punct comun al acestor tehnici, sau, mai bine zis, sa invat sa le combin, intr-un stil al meu.

     Am lasat la sfarsit un hobby care a fost prezent pe tot acest parcurs si pe care nu il pot abandona niciodata: ador fotografia si un timp am crezut ca e singurul tip de arta pe care il pot realiza, si asta pentru ca are o latura tehnica. Candva in liceu am descoperit fotografia. Avusesem langa mine un pasionat de fotografie toata viata,  in persoana tatalui meu, invatasem sa utilizez aparatul SLR Zenit E, pe care il folosea, insa eram prea tematoare sa nu stric fotografia. Lucrurile s-au schimbat cand parintii au cumparat prima camera digitala - atunci am putut sa experimentez, sa ma joc, sa fac 100 de poze pe care apoi sa le pot sterge. Mai tarziu, am primit de ziua mea un aparat propriu, pe care l-am inlocuit insa rapid cu un DSLR cumparat odata cu primul meu loc de munca.

     Ce a mai ramas de spus? Pai, destul de multe. V-am spus ca nu ma pot defini in cateva cuvinte. Promit insa sa gasesc momentul propice sa va povestesc mai multe, fara a va plictisi (sper). Daca v-am facut vre-un pic curiosi referitor la tendintele mele creative, puteti gasi cateva incercari pe contul meu de DeviantART: seandreea.deviantart.com .