Miros de portocala

     Iarna vine cu miros de zapada si parfum de sarbatori. Pentru fiecare parfumul sarbatorilor e altul: poate vinul fiert cu scortisoara, poate aroma de cozonac, poate miros de mere coapte. Pentru mine sunt toate astea, dar, mai mult, mirosul de citrice poaspat curatate - aroma ce ramane pe mana dupa ce ai curatat o portocala.
     Nu as putea spune ca citricele sunt fructele mele preferate, desi imi plac. Imi plac portocalele, mandarinele, clementinele si pomelo, dar si lamaile, in preparate. Nu pot spune insa ca pusa in fata unei alegeri as prefera citricele fata de fructe de padure, piersici, caise sau chiar mere. Fructele acestea aduc cu ele amintiri ale copilariei, momentele in care veneam in casa dupa o bulgareala buna si ma asezam langa soba incinsa. Pe soba existau intotdeauna coji de portocale care dadeau camerei un parfum discret. Dar nu acesta este motivul pentru care ador mirosul de potrocala. Si nici faptul ca atunci cand eram copil erau printre singurele fructe care se gaseau in cadoul adus de Mos Craciun, pe langa dulciuri si jucarii (uneori se mai gasea si cate un kiwi ratacit si nu va pot povesti cat de special a fost momentul cand am primit un ananas). Copilul a crescut, cadourile s-au schimbat, asteptarea Mosului la 6 dimineata s-a transformat in sezatoare in familie in seara de Ajun, insa potrocalele au ramas. Si ramaneau si dupa ziua de Craciun. Ramanand in vacanta (asta pana cand vacantele s-au transformat in 21 de zile de concediu), ajunsesem sa iau lucrurile de la sine, sa nu apreciez ca am langa mine o familie sanatoasa, sa nu pretuiesc momentele petrecute cu bunicii. Astfel, imi petreceam majoritatea timpului fie afara, fie pe la prieteni, fie intr-o alta camera din casa, motivand ca aveam teme sau ca pur si simplu preferam alte emisiuni tv. Nu era insa nici o seara in care bunica sa nu vina la mine, sa-mi aduca o potrocala sau o mandarina, ca o gustare de seara. Nu am apreciat pana tarziu acest gest, nu stiu sa spun daca prea tarziu sau nu. Inclin sa cred ca nu. Sau poate doar sper. Sper ca momentele in care am decis sa merg in camera lor si sa mananc acolo potrocala, sa mai schimbam o vorba de seara, sa apreciez chiar si discutiile legate de stirile de la televizor, au insemnat ceva. Pentru mine au insemnat.

Sper ca nu v-am plictisit cu povestea asta atat de personala si sper sa va placa ce v-am pregatit pentru azi:

Bratara este realizata din fir de bumbac cerat de 1mm si margele de lemn vopsite si lacuite. Tehnica este macrame, insa despre ea va voi povesti alta data, cand va voi mai arata si alte modele.
Pret: 20 RON