Reciclare si reutilizare

     Traim intr-o era in care lucrurile de unica folosinta sunt la ordinea zilei si reusim sa aruncam kilograme intregi de plastic, metal si sticla de diferite culori, consistente si combinatii. Cum aceste materiale se degradeaza in zeci de ani, aruncarea lor nu este tocmai cel mai intelept lucru pe care il putem face. De aceea este nevoie de reciclare, procedeul prin care materialele sunt separate dupa compozitia lor, topite si reutilizate. Acest lucru se intampla intens in anumite tari, insa in Romania, fenomenul este abia la inceput. 

    Eu m-am nascut intr-o perioada cand reutilizam tot ce puteam: sticle de plastic (folosite pentru vin si tuica aduse de la tara), borcanele de mustar, gemuri, etc cumparate (erau umplute toamna cu gemuri si compoturi facute de mama si bunica), pungile de la supermarket (mai ales in perioada cand erau gratuite, lumea era foarte tentata sa le arunce), diferite casolete si recipiente. Pentru mine si familia mea acest lucru nu s-a schimbat, dar cati mai fac asta? Cati realizeaza ca a reutiliza recipiente si pungi nu este un lucru care denota saracie, ci pur si simplu un mod in care respectam mediul, oamenii care au realizat acele obiecte, dar si banii pentru care muncim atat.

    De curand mi-a venit ideea sa introduc fenomenul de reciclare sau reutilizare si in lucrusoarele facute de mine. In afara de aluminiul recuperat de la cutiile de bere sau energizant, despre care o sa va povestesc intr-o alta zi, am realizat ca tot plasticul pe care il aruncam poate primi o noua fata.

    

     Totul a inceput cand am cumparat cateva matrite pentru taiat si embosat pentru Big Shot (si despre jucaria asta trebuie sa va povestesc), care au venit in niste cutiute din plastic perfect drepte si fara etichete lipite de ele. Nu m-a lasat inima sa le arunc si mi-a venit ideea de a le folosi pentru a decopa matrite (pe care sa le folosesc apoi pentru a decora cutii sau felicitari prin diferite tehnici). M-au atras insa formele decupate si am inceput sa ma gandesc cum le pot folosi si pe ele, in loc sa le arunc. Am descoperit ca plasticul este destul de usor de modelat la flacara si poate fi colorat cu cerneala pe baza de alcool (pe care eu o facusem reutilizand niste markere pentru copii si alcool tehnic). 

    Am incercat sa arat ca reutilizarea unor materiale banale nu trebuie sa rezulte in lucruri finale banale, ci, dimpotriva, unele elegante sau finute:

      Eu sunt foarte incantata de rezultate si de abia astept sa mai descopar si sa mai incerc alte metode de a recicla.

Cand fericirea se bea

Si uite ca a mai trecut un an. Si nici nu am apucat sa serbez aniversarea CreativeSEA. M-am lasat prinsa intr-u vortex din care nu am stiut cum sa ies. Dar incet, incet imi revin, ma uit in jur si admir frumusetea lucrurilor care ma inconjoara. Si-mi amintesc de lucrurile frumoase pe care le-am trait anul trecut si de oamenii frumosi pe care i-am intalnit sau pe care mi i-am apropiat. Si le multumesc iar ca mi-au fost alaturi si m-au sustinut. Si va multumesc si voua, celor care va luati din timp sa va aruncati un ochi peste lucrusoarele pe care le fac si peste cuvintele care le astern din cand in cand pe acest blog, va multumesc ca mi-ati acordat o sansa si va plac micile mele jucarele, va multumesc celor care mi-ati cordat increderea de a face ceva nou, ceva deosebit pentru voi. Va multumesc tuturor!

Si cum la inceput de an nou e imposibil sa nu privim atat in viitor, facand planuri, dar si in urma, pentru a vedea ce am realizat, am stat si eu sa ma gandesc un pic la ce mi-a adus anul 2013. Pe planul creativ, daca ii pot spune asa, am avut si pauze, am avut si perioade aglomerate, am avut vre-o 3 targuri si am iubit fiecare moment. Dar cel mai important este ca am cunoscut multi oameni care mi-au devenit dragi si mi-am apropiat oameni pe care abia ii cunosteam. Si am invatat multe, am incercat multe, m-am enervat cand nu-mi iesea ceva si m-am bucurat ca un copil cand a iesit si am vazut bucuria pe chipul celor care au primit lucrusoarele iesite din mana mea.

Una dintre tehnicile noi incercate chiar in ultimele zile ale anului 2013 este pictura pe ceramica. Vroiam de mult sa o incerc, asa ca am profitat de perioada sarbatorilor sa fac un cadou inedit unor oameni speciali. Am cumparat un set de 6 culori, sa-mi incerc mana, sa vad daca imi place. Dar ce credeti? Mosul a fost darnic cu mine si m-am trezit cu inca un set de 12 (si culmea e ca doar 3 culori sunt la fel, deci am in total 15 culori frumoase care abia asteapta sa fie incercate :D ). Recunosc ca m-am ales cu niste fire albe incercand sa inteleg cum functioneaza tipul asta de culori. Sunt transparente, desi se pot suprapune, si se usuca extrem de repede, astfel incat paleta mea este plina de culori nefolosite :D .

Desi sunt genul care se arunca deseori cu capul inainte, nu am vrut sa risc un cadou, asa ca am testat o cana pentru un destinatar mai aproape de casa (mai bine zis, chiar din casa :P ). Domnul care se va bucura de canuta ii are mult la inima pe nazdravanii galbeni, care m-au cucerit si pe mie, astfel ca de mult timp cautam ocazia sa-i portretizez cuma, deci ocazia a fost perfecta. Ca nu sunt in stare de fel sa desenez dupa referinte, asta e partea a doua. Cumva m-am descurcat, zic eu (desi inca nu este gata):

Cana aceasta am primit-o de la mama, iar culoarea ei frumoasa, intensa dar nu tipatoare, m-a facut imediat sa ma gandesc la niste trandafiri. Sa spun ca n-am desenat sau pictat niciodata trandafiri? Si nu cred ca am incercat pictura negativa vreodata (am pictat doar partea luminata si am lasat umbrele sa fie dictate de culoarea canii). Nu am apucat s-o termin, dar ador stilul asta de a picta si cred ca o sa mai incerc.

Nota: in fata canii sunt toate culorile superbe primite de la un mos creativ :D .

Odata ce mi-am format mana, era clar ca trebuia sa ma apuc de cadouri. Am inceput cu un turn Eiffel, pentru o iubitoare de calatorii, care parea simplu, dar multitudinea de detalii mi-a dat destule batai de cap.

 
Urmatoarea a fost una dintre provocarile de anul trecut: o catelusa Bishon frumusica foc. Dar subsemnata nu mai pictase decat un catel in viata ei (despre asta in episodul urmator :P ), iar nazdravana mai sus numita are o blanita foarte pufoasa si cu multe nuante. Intr-un final, dupa ce am amestecat nu stiu cate nuante de gri, mi-a iesit ceva cat de cat similar:

Ultima cana a fost si cea mai dificila. Pentru ca trebuia sa continuu seria de noutati, am ales sa pictez motocicleta unui indragostit de doua roti si tare incantata am fost sa gasesc poza de referinta pe contul lui de Facebook:

Am adorat culorile si detaliile, desi stiam ca ele o sa-mi dea batai de cap. E clar ca a fost cea mai complexa dintre canile facute (sau incepute :P ), am lucrat la ea de vre-o 3 ori cateva ore bune, dar intr-un final am fost multumita de rezultat. Nu ca nu se putea mai bine, dar nici rau nu pot spune ca a iesit.

 
 
 
Intr-un final pot spune ca mai vreau. Imi place provocarea, imi place ideea de a personaliza ceva ce folosim zilnic, ceva ce putem avea pe birou tot timpul, sa putem admira.

Targul ILoveHandmade octombrie 2013

A fost al 3-lea targ la care am participat, a fost ploaie desi toti anuntau soare, a fost dezamagire, dar au fost prieteni, au fost oameni frumosi si veseli, au fost clipe frumoase si clipe in care vroiam doar sa ma cuibaresc pe canapea cu o cana de ceai cald si o carte.

N-a fost perfect, nici pe departe, dar am invatat multe, mi-am facut prieteni, am ras, am povestit, am schimbat idei si tehnici, am vorbit de arta si de viata, am dardait impreuna, am zambit la remarcile unor copilasi si am lasat in urma toata ceata si vremea mohorata de afara.

Mai am de invatat, mai am de incercat si mai am de experimentat si multumesc tuturor care imi sunt alaturi, prieteni si cunostinte sau doar oameni care apreciaza ce fac si-mi lasa un comentariu. Sunt lucruri mici care ne fac sa evoluam. Important este sa ne folosim de ele.

Si pentru ca e posibil sa mai dureze un pic pana apuc sa fotografiez toate lucrusoarele ramase, va invit sa va uitati prin albumul in care am pus pozele detaliate facute la targ si daca va place ceva, sa aruncati un mesaj :) . Pozele le gasiti AICI.

Colors of happiness

Va spun cu mana pe inima ca nu stiu cum sa incep postarea de astazi. A trecut atata timp de cand nu v-am mai povestit nimic, incat mi-e rusine cum nu va imaginati si vin cu capul plecat si coada intre picioare si cu promisiunea ca voi recupera cat de repede pot ce nu am apucat sa va arat, sa va povestesc.

Imi este greu, nu stiu de unde sa incep, ce sa va spun mai intai, ce sa va arat. Sa va povestesc de ce am lipsit atat? Mi-ar fi greu, pentru ca nu pot spune cu mana pe inima “am fost ocupata sa fac x sau y”, nu pot sa scriu pe hartie ce am facut in fiecare zi, in fiecare saptamana. A fost insa o vara plina: plina de prieteni, plina de activitati (plimbari cu bicicleta, concursuri de alergat si de bicicleta), plina de zambete si amintiri.

Dar ce a adus mai important vara aceasta, a fost un eveniment pe care nu il asteptam, nu atat de curand: am fost ceruta in casatorie de prietenul meu, la exact 2 ani de cand ne-am cunoscut, printre prieteni biciclisti, in imprejurari similare. A inceput o perioada de vise, de planuri, plina de zambete si de iubire, dar care mi-a ocupat o mare parte a timpului liber. Mai avem destul timp la dispozitie sa punem la punct totul (1 an mai exact), insa am decis ca nu vreau sa transformam o perioada de vis intr-una stresanta, asa ca vreau sa ma ocup pe rand, din vreme, de pregatiri.

Acum incep incet-incet sa-mi pun ordine in ganduri, in viata, sa-mi pun planurile pe hartie si sa le fac pe toate, pe rand. Si cum nu ma puteam tine departe de handmade, incep prin a sterge praful asternut peste lucrusoarele CreativeSEA, sa le fac frumoase pentru a vi le putea arata si poate isi vor gasi stapan si cele care inca zac prin cutioarele mele cu minuni. Deocamdata va las un set colorat si vesel:

Puf vechi si nou

Dragilor, imi cer iertare ca iar nu v-am mai scris. Nu v-am uitat, nici nu am incetat sa lucrez, dar nu am mai avut timp de fotografiat si de scris. Incet-incet revin la zi, dar pana atunci am programat un concediu in urmatoarea saptamana si jumatate, despre care va voi povesti cand ma intorc. Ma vor astepta fotografiile catorva zeci de produse pe care vi le voi prezenta pe rand.

Pana atunci, as vrea sa va prezint o comanda foarte draga mie, niste floricele pe care iubitoarea de munte din mine le adora si le tine aproape de sufletel dar pe care, desi am avut intentia adeseori, nu reusisem sa le intruchipez in nici un fel. Dar, cum s-a mai intamplat si alta data, nu am fost singura care ar fi vrut sa poarte niste pufuleti albi la urechi, asa ca a aparut provocarea. A trebuit sa le fac si vroiam sa le fac cat mai frumoase cu putinta si cat mai realiste. De unde real folos mi-a fost un tutorial foarte detaliat, scris de o artista handmade romanca pe care o respect enorm: Gem's Gems. Nu mi-au iesit atat de perfecte, dar m-am indragostit de efect si n-am fost singura. Cercelusii au ajuns la noua stapana care a fost mai mult decat incantata. Ce sa-mi doresc mai mult?

Cer albastru

     Daca acum cateva zile ne bucuram de caldura soarelui de primavara si de un cer albastru cu nori pufosi si albi, astazi pe fereastra vedeam un cer intunecat si trist. In astfel de zile parca nu ne dorim altceva decat sa stam in casa, cu o cana de ceai, ciocolata calda sau cafea (dupa preferinte) si o carte sau un film bun. Mie imi mai place sa las totul deoparte si sa ma joc. Nu, nu jocuri pe calculator (sau poate si asta ;) ), ci sa experimentez, sa incerc tehnici si idei noi. Lucrand cu Fimo, am descoperit cate posibilitati deschid texturile si nu mi-a trebuit mult sa ma intreb daca imi pot face singura texturi, personalizand astfel si mai mult piesele rezultate. De aici a inceput o serie lunga de seri cautand informatii si de experimente mai mult sau mai putin reusite:

     Primele incercari au fost cu texturi facute chiar din Fimo - una folosind un element metalic, alta doar din Fimo, precum si folosind vopsea 3D . Mi-a placut claritatea celor de Fimo, dar vopseaua 3D imi da mai multe posibilitati. Ramane sa ma obisnuiesc sa controlez tubul mai bine.





     Mai tarziu am descoperit ideea de a "sapa" intr-un material. Am incercat spuma din care sunt facute cutiile de mancare, o spuma pentru hobby care se gaseste la magazinele specializate, precum si o foaie de Fimo coapta foarte putin. Mi-a fost greu sa sculptez in Fimo si am reusit sa-mi stric un creion mecanic pe care l-am folosit, insa mi-a placut claritatea liniilor rezultate. Spuma cutiilor de mancare tinde sa se rupa, iar cealalta este prea moale si nu lasa santuri destul de adanci.


  
     Dintr-o intamplare am ajuns sa folosesc o bucata de tavan fals. Tot un fel de spuma, dar mult mai dura si capabila de a-si pastra forma.

     Si pentru ca nu vreau sa va plictisesc degeaba cu experimentele mele, va arat si un colier realizat cu una dintre aceste texturi:

A venit primavara

A trecut ceva timp de cand nu v-am mai scris ultima oara. De ce? In mare parte din lipsa de timp. De timp pentru online, de timp pentru scris. De lucrat am lucrat si o sa va arat si ce in zilele urmatoare.
Ultima data cand v-am scris eram inca in plina iarna, era frig si ne cautam cu totii un locsor cald, o canuta de ciocolata calda, ceai, vin sau poate tuica fiarta sa ne fie mai bine. Acum ma uit pe fereastra si vad soarele primaverii, pe care l-am asteptat atat. A venit la timp, odata cu primele zile ale lunii martie, parca sa ne mangaie fata si sa ne arate ca nu ne-a uitat. Au aparut si florile, flori pe care in aceste zile fiecare femeie le primeste de la prieteni, sori, tati, colegi. Pe mine ma bucura doar sa merg pe strada si sa admir culorile, ador sa intru in balcon si sa vad florile razand la soare, eventual o pisica rasfatata tolanita, absorbind parca fiecare raza.

Dar zilele acestea nu primim numai flori, ci si cadouri, sub forma acelor mici simboluri ale primaverii, martisoarele. Este un prilej pentru toti artizanii sa arate ca lucrurile cu adevarat muncite, chiar daca nu perfecte, sunt mai pretioase decat kitch-urile de pe tarabele de langa metrou. Eu recunosc ca am decis sa ma tin departe de tot acest cerc vicios. Recunosc ca imi este teama. Nu vreau sa ma iau la intrecere cu nimeni. Mai ales cand oamenii sunt atat de greu de educat. Cel putin in ceea ce priveste handmade-ul.

Am decis deci sa fac martisoare pentru familie si prieteni. Sau asa planuisem. Planul meu s-a schimbat cand mi s-a propus sa fac niste martisoare speciale. Nu am putut rezista. V-am spus ca ador comenzile personalizate si mai ales ador provocarile. In cazul de fata provocarea consta in ghete de Kangoo Jump in miniatura. Si nu una sau doua, ci 15. Nu stiam exact cum arata, asa ca m-am apucat sa caut, am gasit mai multe variante, mai multe modele, mai multe culori. Culoarea o stiam, dar de model nu eram sigura. Perfectionista din mine vroia cat mai multe detalii, cat mai mult realism. M-a oprit realitatea. Realitatea unei zile pline, cu o plimbare cu bicicleta in afara Bucurestiului, terminata pe la 6 seara, realitatea zilei de Duminica, urmata de o zi de lucru, realitatea unui numar de 15 ghetute si inca 5 martisoare sub forma de mar. Si totul s-a prelungit pana la 3:30, urmata de cateva ore dimineata. Ca de fapt termenul limita era marti cu posibilitate de prelungire, nu va mai spun. Veti afla cat de aeriana pot fi uneori :P . Mai bine va arat rezultatul acelei nopti de Duminica, jucarelele ce vor ajunge la niste fete care oparticipa la un curs de Kangoo Jumps si unul de Fitness: