Giveway de iarna

Ei, dragii mei, am cam fost departe de handmade (daca nu total paralela, atunci doar nitel tangential, ca sa folosesc o comparatie de “geek” :P ) atata timp, incat acum parca nici nu stiu ce sa fac, de unde sa incep, parca toate ma atrag, toate imi plac si, precum magarul lui Buridan , raman “infometata” (de lucru adica ;) ).

Asa ca m-am gandit sa va cer voua ajutorul si ce motiv mai frumos, decat un giveaway in asteptarea primaverii? Asadar, ce trebuie sa faceti? Simplu: sa dati un share la postarea de Facebook, pe care o gasiti aici si sa-mi lasati un comentariu (tot acolo) cu urmatoarele 3 elemente:

1. o tehnica (Fimo, sarma, margelute, pictura, rasina, pirogravura, origami, macrame, tatting, quilling, scrapbooking, reciclare)
2. o tema (poate fi mai generala - primavara, sau mai detaliata - o floare, dar as aprecia daca nu ar fi extrem de limitata: un iris albastru cu galben :p )
3. o gama de obiecte (bijuterii, decoratiuni interioare, etc - la fel, pot fi mai detaliate, poate brosa, etc).

La final, persoana care va castiga va primi o piesa descrisa de cele 3 puncte din comentariul propriu.

Termen: 31 ianuarie

Impletiri de amintiri

Poate nu multi stiu, dar eu ma cam lupt cu organizarea - imi place si vreau sa fiu organizata, dar tare greu reusesc si mai ales tare greu ma tin de organizare. Dar nu ma las batuta :D . Si ca sa am inspiratie, ma ajuta Pinterest si pe undeva prin gaura asta neagra, am dat eu de un articol despre curatenie/organizare care se axa pe un trend al minimalismului. Unul dintre sfaturile date era chiar despre articolele de lucru manual ("crafts", daca e s-o lasam pe engleza) si spunea ca daca nu ai folosit ceva in ultimele 6 luni, sa-l dai sau sa-l arunci. Hehe, oamenii astia nu m-au cunoscut pe mine (si bag mana in foc ca nu sunt singura nebuna :P ). Avand in vedere cate tehnici imi plac si cate activitati am avut prin viata personala in ultima vreme (mai ales in ultimul an), e cam greu sa gasesc ceva utilizat in ultimele 6 luni. Si ca sa arat un exemplu si mai exagerat, aflati ca de tehnica macrame nu ma mai atinsesem de vre-o 2 ani, pana sa vad la Andreea niste margelute de ceramica superbe pe care le-am vazut imediat pe o sfoara cu tot felul de nodulete. Si ca sa fie treaba treaba, in prima saptamana a anului asta am primit o comanda de 3 bratarici in tehnica asta, de pe Crafty, unde aveam un cont parasit de cel putin 1 an, poate mai mult. Asa ca, dupa 2 ani de pauza, revin cu 4 bratarele noi, plus ultima bratarica facuta inainte de pauza si o promisiune ca voi mai face (idei am o gramada, iar snur cerat si margele tocmai am luat).

La (re)inceput de drum

Ei, dragii mei, iata ca s-a terminat si anul 2014, un an nebun pentru mine, dar nebun de frumos, un vartej de iubire, de oameni dragi si momente unice. Am cunoscut oameni cum n-am crezut ca exista, am reintalnit oameni dragi, am ramas de n ori impresionata de oamenii ce ne-au stat alaturi tot anul, chiar daca lor li s-a parut normal, am iubit, am calatorit, m-am stresat, dar am si zambit, am ras si m-am bucurat cat pentru tot stresul si mai mult, pe scurt: l-am trait din plin, cu tot sufletul. Sí-n tot acest an, un lucru a lipsit (mai mult ca altele): CreativeSEA, locsorul meu plasat parca intr-o alta dimensiune, unde sunt libera sa visez, sa-mi las piticii sa zburde liberi si mainile sa creeze jucarele de tot felul.

Pentru anul care vine mi-am propus cam asa:

• sa zambesc mai mult
• sa ma stresez mai putin
• sa iubesc
• sa traiesc

Restul sunt detalii, detalii care raman in sufletelul meu, dar pe care voi avea grija sa le duc la indeplinire, pastrand planurile de mai sus.

Voua va urez un an frumos, cu zile lungi si pline de momente frumoase, cu distractie si cu relaxare, cu iubire, cu oameni dragi alaturi, cu zambete pana la urechi si cu multa sanatate.

Amintiri din copilarie

     Am vrut sa va povestesc altceva astazi, mai ales ca sunt atat de multe de povestit, parca raman din ce in ce mai in urma. Dar un articol pe care l-am citit astazi a dat o noua intorsatura acestui post, pe care nici nu stiu daca l-as fi scris astazi. Asadar, multumesc, Andreea!

     Asadar, despre ce vreau sa va povestesc? De fapt, nu vreau sa va povestesc, ci sa spun, ca oamenii care conteaza cu adevarat se numara pe degetele de la mana si, de multe ori, exact pe ei ajungem sa ii marginalizam, sa ii ignoram. Poate ca ni se pare ca vor fi acolo intotdeauna. Dar nu e asa... Si ne hranim zilnic cu iubirea pe care ne-au dat-o in trecut, fara sa realizam ca iubirea trebuie mentinuta, pastrata acolo, aproape de inima noastra si a lor.

     Asa cum poate stiti, anul asta am avut nunta, eveniment la care am avut surpriza sa am alaturi oameni extraordinari, oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp, oameni care au venit de departe, oameni care, oricat de obositi erau, au petrecut cu noi pana dimineata si s-au bucurat pentru noi. Unul din cei din urma a fost una din bunicile mele, mamaia care m-a crescut si care intotdeauna se gandeste la mine, chiar si cand eu sunt prea ocupata cu alte lucruri, care in acel moment par mai importante. Dar nu sunt...

     Pentru mamaita mea am incercat sa fac anul asta un caodu micut, dar din suflet: am facut un album foto cu fotografii de la nunta cu ea si oamenii dragi familiei noastre, personalizat putin de mine. M-am bucurat ca i-a placut si sper din suflet sa se uite des la el.

    Va las si voua cateva poze facute rapid cu telefonul:

Doua roti si multe spite

     Adica doi oameni si multi prieteni, multe suflete frumoase care ne-au ajutat si ne-au fost alaturi nu numai intr-o zi speciala, ci in multe momente frumoase din anii ce au trecut. E trist ca e nevoie de o anumita ocazie sa ne amintim ce importanti sunt oamenii de langa noi, dar, pana la urma, e bine cand ajungem sa ne amintim. Si este extraordinara bucuria simpla si pura pe care o redobandim, fara a sti macar ca am pierdut-o.

   
     Ultima data v-am spus povestea invitatiilor de la nunta mea si a jumatatii mele. Odata invitatiile gata, ne-am apucat si de restul papetariilor: locuri de masa, meniuri si numar de masa. Si pentru ca tot eu am fost capul rautatilor, tot handmade au fost si cu aceiasi tematica. Si aceleasi culori, bineinteles ;) . Si iar s-au gasit oameni sa ne sara in ajutor.

(Sa va spun un secret: Placecard-urile invitatilor au pastrat tematica de pe invitatii, cu fluturasii veseli, insa noi trebuia sa integram cumva si codatele in tema nuntii, nu? )

Invitatie la un nou inceput

     Eii, dragii mei, ati crezut ca v-am parasit, asa-i? Nicidecum, ba chiar mi-a fost un dor cum nu va pot explica. Insa 2014 a fost pentru mine (cel putin pana acum) un an nebun, un an plin de lucruri frumoase, un an cu oameni dragi si cu amintiri cat pentru o viata.

     Cum poate v-am povestit, anul aceasta cica am devenit doamna seriosa (ei, de unde atata? :P ), adica m-am casatorit :D . De cum am primit propunerea (bine, de fapt de cand m-am trezit din soc :D ), s-au conturat doua idei: tema trebuia sa fie bicicleta si trebuia sa fie o nunta (pe cat posibil) handmade. Cum exact am inceput, nu cred ca mai stiu, dar, usor-usor, mi-a incoltit ideea: invitatiile aveam sa le realizam cu o masina de taiat si embosat, pe care pusesem ochii de mult timp. Jucaria se numeste BigShot si cu ajutorul unor matrite speciale "stie" sa taie sau sa emboseze forme si modele diverse.

     Dupa cumpararea masinariei, matritelor si a catorva jucarele auxiliare (unele venite tocmai din Statele Unite), si dupa alegerea culorilor (bleu si alb-crem) am inceput un munte de munca de documentare, design, idei, cautat materiale, etc. Cred ca in total au fost vre-o 3 seri/nopti numai pentru facut design-ul: schimbat pozitionare, culori si materiale(lasand deoparte orele de cautat hartiile potrivite si prin magazine si online):

     De aici au urmat 3-4 saptamani de taiat dreptunghiuri de diferite dimensiuni, zeci de fluturasi si biciclete, dar si de embosat si lipit, cand singurei (adica eu si domnul meu) cand stand la barfa cu oameni dragi care ne-au sarit in ajutor.

     

     Plicurile trebuiau sa poarte si ele o amprenta handmade, asa ca am facut doua stampilute (una cu numele noastre si una cu o bicicleta) si am cumparat o tusiera bleu, iar pentru culoarea neagra (necesara pentru ca am ales sa folosim si plicuri bleu pe langa cele crem) am improvizat o tusiera dintr-o bucata de pasla si tus negru, pentru scris.

     

     In final, a urmat munca pentru compunerea textului, aranjarea lui in pagina si (mai ales) alegerea fonturilor. Am facut si cate o harta pentru fiecare locatie (biserica si restaurant) si o foaie cu informatiile de contact.

Promit sa revin curand cu restul povestilor nuntii noastre handmade. :)

Colier care vegheaza

     Nu stiu voi cum sunteti (parca era "nu stiu altii cum sunt", nu? :P ), insa eu, prin facultate, pe la cursuri, dar si mai tarziu, in sedintele de la servici, simteam nevoia sa fac ceva. Pur si simplu trebuie sa-mi tin mainile ocupate cumva. Preferabil o activitate care sa nu-mi capteze atentia mai mult decat cursul sau sedinta in cauza. Asa ca, de cele mai multe ori, ajungeam sa desenez cate ceva, cel mai adesea acel ceva fiind un ochi. Cred ca daca ma uit la cursurile din facultate o sa gasesc zeci de ochi desenati prin colturi.

     Nu mai sunt la facultate de ceva timp, dar tendinta de a desena ochi tot a ramas. Asa ca, aflandu-ma cu un pandantiv micut in fata si fara o idee clara pentru a-l picta, raspunsul a venit usor: un ochi!

     Cea mai mare bucurie, insa, cu acest pandantiv, a fost cand si-a gasit casuta imediat ce a pus ochii pe el actuala proprietara, o prietena si clienta care m-a uimit adeseori cu increderea pe care mi-o acorda.

(La cerere se poate reface, insa nu garantez ca va arata la fel :D )